Ninge...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Ninge peste suflet, ninge neîncetat,
Şi fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti,
Fluture şi floare fost-am noi odat’,
Azi te cheamă crinul, oare unde-mi eşti!?

Ca salcia-n mal, de-a fost zi sau noapte,
Pe cărări de brazi, prin neaua albastră,
Doi într-una, azi ale tale şoapte
Le aud în vis, bântui’ la fereastră;

Îmi dijmuie ceas, măsoară secundă,
De sub grindă vâsc mi te-așteaptă parcă
Să dichiseşti iar în curte și tindă,
Roşu în obraji, alb de promoroacă...

Dar nu vii, speranţa e de-acuma scrum,
Şi zi ce trece-i mai pustie casă,
Ba de-o vreme nime nu-mi aţine drum,
Cuibar în suflet şi-a făcut... angoasă.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Va mulţumesc pentru sfaturi! Voi ţine cont de ele!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Aşa este! Ion are dreptate, se repetă grindă în varianta mea. Nu am fost foarte atent, am făcut-o la viteză varianta, de aceea am spus că este aproximativă. Dumneavoastră aveţi şi tindă în strofa cu pricina.

Sună mai bine, mult mai bine propunerea lui Ion (cred c-ai vrut să spui luminându-mi, Ion)! Eu l-aş reface în locul dumneavoastră!

Acum, din punct de vedere tehnic, îmi permit încă o sugestie:

La început de vers plecaţi folosind cuvinte formate din mai multe silabe (vă ajută la ritm), în partea a doua a versului puteţi folosi şi cuvinte monosilabice. Mai faceţi ceva, când e forma finală a textului despărţiţi în silabe fiecare vers şi vedeţi cum pică accentul, verificaţi ritmul; dacă aveţi ruperi de ritm le găsiţi şi le puteţi corecta. Textele vor fi altfel, vă asigur!

Cu speranţa că v-am fost de folos v-am mai spus o părere!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc! Este de bun augur un ochi obiectiv.

[Ion Lazăr da Coza]

Din varianta propusă de Dragoș, nu-s de acord cu v11, deoarece repetă grindă, întâlnit și în v10, dar și ideea „nu-i din acest film”: Dichiseşti în curte şi apoi sub grindă, > Nu pășești prin curte, lumindu-mi tinda / Cu obraji-ți roșii, albi de promoroacă.

Sigur, e doar o sugestie... :)
da Coza

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumous! Voi ţine seama de sugestia dv. O voi lăsa în sertar o vreme...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Peste suflet ninge, ninge ne-ncetat

Şi fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti,

Fluture şi floare fost-am noi odat',

Crinul azi te cheamă, oare unde-mi eşti?

 

Salcie la mal de-a fost zi sau noapte,

Pe cărări de brazi, prin neaua albastră

Doi, doar unul azi... ale tale şoapte

Visul le aude, bântui la fereastră.

 

Ceasu-mi dijmuieşte într-un fel secunda,

Vâscul de sub grindă te aşteaptă, parcă,

Dichiseşti în curte şi apoi sub grindă,

Roşii sunt obrajii, albi de promoroacă.

 

De nu-mi vii acuma speranţa mi-e scrumul,

Ziua mă petrece, e pustiu în casă,

Ba de-o vreme nime' nu-mi aţine drumul,

Sufletu-n cuibare şi-a făcut angoasă.

 

 

Aproximativă varianta mea din punct de vedere prozodic. Mai mult de atât se poate face dacă modificaţi în structură versul.

Cam aşa aş vedea, cât de cât, aşezarea cuvintelor.

Bineînţeles că şi varianta mea se poate şlefui! Am făcut-o pentru a putea face o comparaţie şi a vă face să înţelegeţi ceea ce am vrut să vă spun în comentariu.

Personal aş modifica textul din rădăcină, l-aş concepe altfel.

[Sofia Sincă]

Versuri de cimitir... Mesaj elegiac, versuri la fel, dar exprimarea foarte nepoetică, ritm șchiopătat, rime forțate.

Am trecut pe aici,

Sofy

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Luat în ansamblu textul cred că are probleme de prozodie şi probleme de topică, de aşezare în frază a cuvintelor.

Voi încerca mai târziu să fac o versiune a lui, maniera în care le-aş aşeza eu!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Aici am văzut şi eu că scârţâie şi am postat-o pentru a mă verifica. Vă mulţumesc!