Detașarea e o luptă

ce se-ntinde pe decenii

E o linie abruptă,

și împarte schizofrenii,

Am fost în deșertul minții,

căutându-mi un toiag,

și-am plecat să-mi caut sfinții

ca să nu mai fiu pribeag.

Să-mi salvez în conștiință

reguli reci și clasice,

când pătrund în neființă

să cred că sunt mitice.

Dar n-am găsit detașare,

nici văzduhul mai curat,

Și, atunci…

Ploaie străvezie, ploaie de amurg,

Nu-mi distruge mie fructele în pârg,

Nu te las, copacii să mi--i dezgolești

Fără flori, și-n umbră să îi umilești.

Rece, ploaie, rece, și cu stropii lungi

Uită-mă-n câmpie, visele s-alungi

Să îmi speli păcate și să le albești,

Și cu miez de suflet să mă învelești.

Spumele să vină, tălpile când dor,

Să îmi dăltuiască pasul mai ușor,

Vântul să adie și să mă…

Am apărut pe-o frunză-nmugurită,

De sus, se legănau în ploaie, stele,

Pe-un colț de cer, Luna abia ivită

Își aranja culcușul printre ele.

Aveam aripi de-argint pe umeri goi,

Cu o tiară și bagheta mea vrăjită,

Știam că vin din neam ales, de soi,

Și doar unui bărbat eram sortită

. . . 

Ecouri mă frământă și acum,

Respir anevoios cu tine-n gând,

Cer Domnului din mine să amân

Moartea…

Numele unei boli grele, de neiertat,

boală contagioasă, 

plină de teamă, pasiune și renaștere. 

Seducția e bobul de muștar 

pe care îl porți în albastrul ochiului,

drept armă, de când te naști.

O folosești când la celălalt capăt

începe chemarea șarpelui Evei,

care te împinge în borangicul patimei.

Îngerii tăi sunt plecați în vacanță,

sau se prefac neștiutori, nu…

În vremea dintâi voi face pasul cel mare

peste rănile încă deschise.

Străbat ușor prăpastia deznădejdii

planând în aripi de libelulă transparentă

peste zădărnicii și neputințe.

M-agăț de cozile curcubeielor

murmurând cântece de leagăn

și incantații către soare.

O neașteptată bucurie mă așteaptă

dincolo de gratiile sub care m-a îngropat frica.

De adevăr, de realitate, de mine.

Mă întorc la prima viață…

Rodul pământului sămânța își cerne,

În aripa-ntreagă a cercului sfânt,

Cu ramuri și muguri născute eterne

Purtate de stranii vârtejuri de vânt.

Și limba se-ncurcă trecând în silabe

Numele celor chemați, ce-or veni,

Șî-or vinde trăiri schingiuite-n tarabe

Din toți anii rămași în zonele…

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc…

Gândesc un trecut ce nu mai există,

Și punțile vechi încerc să le rup,

Neliniștea cade dar teama rezistă,

Și nu pot zidirea în veci să o surp.

E noaptea o strajă, a celui ce știe

Iubirea în zeci de bucăți să împartă,

Să vadă cum sufletul vrea să învie

Și joacă norocul pe o singură soartă.

Eu nu chem sentințe, îmi alung umbra

Și beau din sfântul potir de demult,

Pe rugul de flăcări…

Și mă duc, iarnă, mă duc,

Tocmai colo-n vârf de nuc,

Să-mi ating norii cu mâna,

Seara să mă joc cu luna,

Dimineața când învie,

Să-mi fac strai de păpădie,

La apus, ca-ntotdeauna,

Cânt în stradă ca nebuna.

Și mă uit în lungul vieții

Nu-i mai albă ca pereții,

Nici plouată  ca grădina

Unde mi-a-nflorit sulfina

Văleleei, căluți de jar,

Vă dau iarbă din…

Pe fruntea-i senină,

un arc de lumină

pândește zenitul.

Este el, Eremitul

ce poartă o cruce,

pe umeri și-o duce,

în vis singuratic,

în ochi enigmatic.

cu părul ca neaua

în mână cu steaua

de trist-amintire,

fostu‐sa iubire,

Pe râul din vale

poveștile sale

plutesc istovite,…

Îmi sună-n pieptul dezgolit

Oceane fremătânde,

Nu-mi arde încă de murit,

Simțirile-s flămânde.

E mult de când un jurământ

Ne-a dat speranțe-n noi

Să îl ascund într-un mormânt,

Să nu mai fiu cu voi ?

Să pierd o zi, o oră, doar,…

În vremea păcii, mă întorc cu armele cuvântului

să însoțesc dansul pașilor ce îmi târăsc amintirile în beznă.

Vocile mă urmăresc încă în arhipelagul umbrelor,

deși leg și dezleg vorbe surprinzător de vechi în locuri sfinte, 

depărtate, de unde respir adânc chemarea ploilor.

Voi pleca, da, voi pleca în celălalt capăt al eternității, 

acolo unde nu există lacrimi, acolo unde mă cheamă 

mandolinele trezite.

Cobor și urc cu gleznele…

În mine, demult, ninge turbat,

Se-adună omătul grămadă,

Încalec munții, îi chem la sfat

Prefac verdele în monadă.

În prea lungul deșertului meu

Se depune o pojghiță groasă,

Îmi cer ieșirea cu sufletul greu

Din cubul de vată sticloasă,

Și lupii vin la prohod, uneori,

Dar nimeni nu bagă de seamă,

Spun vorbe străine, te înfiori,

Tu, lasă doar vântul să geamă.

Iar în…

Revin pe-a  sângelui cântare 

Ðin drumuri reci și-ntunecate 

Mi-a fost atât de dor de soare 

Legat am fost sub trei păcate. 

Cerșeam întruna viață nouă 

Sub geana cerului umblând …

Cine duce și aduce,  

Cine face și desface,

Cine moare, și învie

Ca-ntr-un soi  de melodie

Fără vers,

Cine-nfundă și desfundă,

Cine-mparte și desparte,

Cine cântă și descântă

Într-o altă slovă mută,

Ca din mers,

Cine toarce și se-ntoarce,

Juniori și junioare,

Seniori și senioare,

Concert pentru fiecare

Are viața.

Cine explică, implică,

Cine frânge,…

De mult timp trăiesc

printre rânduri

Și mi-e bine

Văd ceața și cred

că e curcubeu,

Aurora boreală o simt

ca o pânză a Penelopei

Când aud lupii urlând,

gata să se năpustească,

îmi văd visele neterminate,

oprite în creștere, ca pământul

sacru, neudat la timp.

Mă surprind cu resturi de fraze

cărora le pierd înțelesul,

nu se potrivesc nici

timpului meu, nici…

Ce îmi spui tu, străine, venit din viitor,

Culegător de stele sau mag necunoscut ?

Rămâi pe colț de cer, de ești pustiitor

Eu sunt în visul mamei și nici nu m-am născut 

Zici c-ai venit cu rhune să-mi creionezi destinul,

Cărările să-mi cureți și să-mi zidești palate,

Să mă ridici în bolta în care levantinul

Ferice viețuiește în lumi imaculate ?.

Maica însă m-așteaptă sporindu-și nerăbdarea,

Și…

Bat clopotele din apus, gemând,

Și-agață-n părul  meu, alburiu-mov

Ecouri mici, în șir recuperând

Un Timp pe care-l caut în Ceaslov

Simt bucuria inimii ce-ncearcă

Să facă un acord și cu trecutul

Pornind rapid parâma să întoarcă,

Să recunoască iarăși începutul

Timpul  nu e un  cal să-i pui zăbală,

Și nu e nici prieten credincios

Departe dar, de tagma animală,

Încep să cred că e un Făt …

Fire de plumb strecurate-n tăcere

Se abat catre mine, încrâncenat

În haos mă-mping, nu am putere

Să-mi apăr locul de altădat

Vin din apusuri de miazănoapte,

Din veac în veac respir mai greu,

Eu duc simbolul acelor fapte

Trimise-apoi spre Dumnezeu

Dar nu știu cine-mi arată sensul

Întâmpin noduri iscate de vânt,

Încep să pierd, dar cred eresul

Pe buze-mi rămâne vag un…

Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața,

în mersul ei nepăsător, ziceam

Cu forfota simțirilor adânci

am răspuns eu,

luând totul în serios,

de ce să stric cărările vieții

când moartea, umbră hulpavă,

așteaptă după ușă să-i ia locul

De-abia la înserare, se împarte totul

Caii se înalță pe aripa sorții,

eu, pe darabana mea de catifea,

cânt prohod de…