M-am obişnuit cu ploile de seară

cu stropii ce ferestrele-mi lovesc,

mă simt în largul meu fără să doară

când fulgeră în tot ce-i nefiresc.

Las tunetul, ecoul să şi-l poarte

prin tot amurgul revărsat în ploi,

în timp ce zarea ploile-şi împarte

şi fulgeră-n tăcere lângă noi.

Îţi caut mâna ca un semn de pace

fără să ştiu ce simţi când te ating,

când ploaia serii sufletu-mi desface

şi fulgerele-n lacrimi mi se…

Nu-mi cere să trăim în doi acelaşi gând

eu vreau să fim din nou iubire şi trecut,

am ascultat destul tăcerile pe rând

şi-n câteva din ele aievea ne-am pierdut.

Primeşte dacă vrei ce sufletu-ţi oferă

fiorii tăi îi simt dar stinse fi-vor toate,

când vei găsi iubirea o umbră efemeră

cerând de la destin ce astăzi nu se poate.

Rugină e speranţa, când sute de poteci

rămân nestrăbătute în ani fără lumină

şi toate ca-ntr-o iarnă…

Cineva a murit, clopotele bat a durere

preoţi bolnavi îi slujesc la sicriu,

lumea se-nchină, lumânări şi mistere

pun tristeţe în lacrimi până seara târziu.

Prin oraş încă plouă şi tăcerea-i în doliu

vântul scutură frunze peste dricul murdar,

mă frământă ceva şi tresar în fotoliu

întrebând dacă viaţa este-un rău necesar.

Rămân trist la fereastră ca un rege supus

şi privesc cimitirul unde încă mai plouă,

peste viaţa…

Îmi imaginez clipele călătorind fără mine,

lăsându-mă tânăr undeva în anii din urmă,

rugându-mă doar să le privesc

cum trag în jugul timpului, să le număr

din când în când, să le încalţ cu păcatele mele,

multe la număr,

aşa trec mai uşor prin nopţile veşniciei

fără să lase riduri prin cuvinte

îmi imaginez o poartă fără prag între două ziduri fără

vârstă, fără tinereţe

mai am cheia tăcerilor, se potriveşte

la orice încuietoare, doar că…

Trăieşte-mă cât este noapte

şi dăruieşte-mi dacă poţi,

parfumul fructelor necoapte

când stelele se trag la sorţi.

Sărută-mi spaima din privire

cum tărmu-i sărutat de val

şi schimbă-ţi numele-n iubire

cu nuferi galbeni lângă mal.

Apropie-mi cerul de frunte

şi dă-mi o stea din carul mic,

dintre minunile mărunte

doar prin ce eşti să mă ridic.

Dă-mi tot ce poate să mai fie

util şi…

Mi s-au împrăştiat gândurile prin cuvinte

pietre-n nisipul unui ţărm pustiu

fluturii mă lovesc cu aripile şi dor

picăturile de sânge căzute pe umeri,

câteva păsări se rotesc deasupra visului

cercurile descrise păreau învelite cu stele

iar cerul arunca cu bucăţi de lumină

in intunericul ghemuit langa flori ,

eram speriat şi confuz, o boala cunoscută,

secol murdar de aiureală,

un secol bătrân pe tărâmul unei vieţi

cu anii aşezaţi într-o…

Am ucis o floare, grădinarul a plâns

în jurul meu se prăbuşise cerul,

zadarnic din rouă mirosul i-am strâns

lângă mine se trezise misterul.

Am fost rău, am fost bun, nu se ştie

ce va fi dacă cerul devine pământ,

umbra ei vreau s-o simt cum mă-mbie

când îmi trec clipele prin cuvânt.

Dimineţile toate sunt triste şi grele

pe o floare-ofilită roua cade-n zadar,

am călcat pe un murmur de stele

şi mi-e sufletul…

Tablou pictat de-o clipă irosită

în lacrimi prins să poată fi văzut,

stă azi sub pleoapa mea neliniştită

să fie-atins de-al gestului sărut.

Privit de călători prin amintire,

înfăşurat în urmbrele târzii,

se-aştern pe gene şoapte de iubire

sosite-n plânsul altor galaxii.

Tablou pictat în gândurile mele,

lăsat cândva pe-al ploapei şevalet

redă trăiri din clipele rebele,

într-un peisaj abstract şi…

Să nu te-opreşti din mersul lin

când zorii păru-ţi despletesc,

cu tine stropi de rouă vin

ca un tablou frumos şi nefiresc.

Calcă uşor prin iarba-nrourată

când noaptea se retrage-n flori,

lăsând privirii tale-o poartă

s-o poţi deschide gândului în zori.

Deschide-ţi braţele să duci în ele

eternitatea clipei ruptă în fâşii,

când răsăritul plămădit din stele

dintre tăceri te-a aşteptat să vii.

Rămâi cu…

E pentru prima dată când mă certi, nevinovat fiind

s-au rupt cuvintele prin gând, s-au dezlegat tăceri

şi tot la tine vin cu braţe tremurânde să-ţi cuprind

tristeţea ochilor rămasă-n umbra clipelor de ieri.

Nu ţi-am greşit, nu vreau nicicând să-ţi fiu povară

dar visele te-aduc în somnul meu cu fiecare noapte,

încep o altă zi când soarele în mine se strecoară

şi paşii răscolesc ţărâna ce-o lasă glasul între…

Cuvintele aveau miros de trandafiri,

pluteau sub privirile mele fără să le-aud

mă bucuram sărutându-ţi buzele

cu gândul, uneori cu buzele, minunată pereche,

iarba creştea sub talpă până la coapsa gestului

prin care mâinile îmbrăţişau cerul,

învăţam să trăiesc în golul dintre anotimpuri,

mă loveam cu fruntea de soare

simbioză între tăcerile florilor, între neliniştea frunzelor

şi ramuri cu vârful îndoit de lumină,

umerii tăi aveau răbdare cu…

Am ochii plânşi, sufletul rupt în sute de fâşii

deasupra fulgeră ca-n basme din trecut,

am răni pe trup, am răni în gând ce nu le ştii

pentru că te-am ucis şi-n ele te-am crescut.

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi

unde se-ntorc corăbii de prin larg,

mă las bătut de vânturi şi răvăşit de ploi

când valuri înspumate de suflet mi se sparg.

Te las răpită de furtuni când împotrivă-s toate

şi mut corăbiile-n port să nu pot…

Nimic nu se schimbă-ntre noi, nimic nu-i pierdut

apusul e încă ascuns prin păduri şi cuvinte,

doar plugul cu vise din noapte spre zori a trecut

lăsând între tâmple o brazdă-n aduceri aminte.

Mă seamănă mâine-n pământul stropit de lumină

şi lasă fereastra deschisă spre toate ce sunt,

statui fericite ce-şi strigă uşor trecutul la cină

servindu-i tăcerea păstrată-n al vieţii cuvânt.

Cuprinde-mă-n braţe…

Ne-am rătăcit sau nu de timpul ce-a trecut

lăsându-ne ofrandă cuvinte-n prag de seară,

vom şti când printre gesturi simţi-vom un sărut

rănit de nostalgii ce-n suflet se coboară.

Vom creste printre pietre cu sufletul în stâncă

unde eternitatea se-ascunde de iubire

şi nu vom afla mâna ce-n hăuri ne aruncă

legând de fruntea vremii, trecut şi amintire.

Trăim acum povestea crescută-n primăvară

o mare…

Afară-i soare primitor, doar lumea-i diferită

de cea prin care am trecut cu clipele-mpreună,

când te-ai ascuns în vraja ei lăsând nelămurită

trăirea unui sentiment cu-o strângere de mână.

Mărturisesc că-mi este teamă de ploile ce vin

să-mi biciuie pervazul vieţii sălbatic şi bizar,

de-aceea soarele îl vreau când gândurile-mi ţin

să treacă-n anotimpul tău din ce în ce mai rar.

Ţi-am dăruit iubiri şi veşnicii, poate mai mult…

Plouă mărunt într-un oraş murdar

localnicii stau răbdători lângă vitrine,

purtând discuţii între ei protocolar

despre scumpiri şi semnele divine.

Bătrâni îmbratişaţi de frumuseţe

cu stropi de ploaie-n părul argintiu,

vosbesc de fulgere ascunse în tristeţe

şi curcubeiele care răsar târziu.

Femei frumoase cochetând cu clipa

îşi povestesc de rochii nepurtate,

de cearcăne care-şi sporesc risipa

sub pleoapele de tremur…

Toate cuvintele tale s-au strâns în jurul meu

nu pot pleca, nu pot rămâne

nu am nicio direcţie trasată

miros frumos gândurile ascunse în ele

dovadă că sentimentul are miros de floare

am păşit cu atenţie să nu calc pe litere

deveneau tăceri şi e dureros când vorbesc între ele

produc atâta zgomot

acum fac legătura de ce frazele lăcrimează

tristeţea cuvintelor şi biciuitul tăcerilor

le rup, le lasă neterminate, uneori nerostite, ucise

nu au…

Nu trebuie să-mi spui de două ori

o inimă nu minte niciodată,

pe vetre-ncinse stinsele culori

au devenit prin amintiri o pată.

Nu-mi reproşa că-ţi dăruiesc iubire

în mine-s dimineţi cu soare

şi clipa e-mpietrită de uimire

că ţi-am găsit un rost prin fiecare.

Vreau să-ntelegi de ce visez întruna

şi leg de noapte zilele de vară,

am împărţit în două săptămâna

cu dimineţi prin fiecare seară.

Nu cred în…

Lăsaţi-mi o clipă tăcerea să-mi spună

când mii de cuvinte în umbre se sting

si-n ape aprinse cu aşchii de lună

cand fluturi în zbor de stele se-ating.

Să-mi spună de ploi şi frunze ce mor

răpite de vânt în goana-i nebună

şi iarbă-i rănită de-al vremii picior

de toate, iubito, tăcerea să-mi spună.

Vorbeşte-mi şi tu cu-aceeaşi plăcere

de freamătul străzii rămase pustii

sub ploia de stele din vechi…

Am încercat să-ţi scriu, cerneala avea o culoare străină

parca semăna cu sentimentul meu, era ştearsă

cineva virusase plăcerea

mâna tremura de neputinţa gestului

era dificil şi greu de depăşit momentul

încercam să mă conving de realitate

fără să înlocuiesc clipa

punctul de trecere spre eternitate

şi totuşi de ce sunt aşa mulţi care-o căuta

unii spun că fericirea seamănă cu noi

alţii spun că are o mare pasiune

pentru apus, răsăritul nu…