Se aude  toamna în șoaptă de cântec

Și-mi aduce-oglinda anilor ce-au fost

Simt iarăși fiorul ce vibrează-n pântec

Și mă-ntreb într-una câte mai au rost

Gândul mă petrece, Zbor cu o aripă,

Duc pe umeri forța unei…

Plutesc iarăși pe-un râu albastru violet

Și-un val înalt îmi spală din lacrimi, mare parte

Se-aude în surdină pianul. Și-o strofă de sonet

Îmi tremură pe umeri, fără serenitate

E cald în legănarea cu care navighez

Sedusă sunt de apa…

Dacă din bloc de piatră mai crezi ca faci alei

Și poți urca pe creste de vârf, cele înalte

Izvorul tinereții încă mai poți să-l bei

Iubirea însă, oare, cum faci să mai tresalte ?

Se-anunță dunga nopții venită la zenit

Curând apare…

Las-mi spațiu, lasă-mi timp

Vreau să mă înalț spre tine

Și din orice anotimp

Voi prelinge note line

Lasă-mi dorul, nu mi-l lua

Vreau să-mpart din el oricui

Să-mi păstrez pe struna…

Când talpa cald coboară pe nisip

Și bolta se-arcuiește delicat

Ca un semnal din astre,  fără chip

Corpuscul diamant, neadecvat

Rănii cuspide din cortina  ploii

Fereastră ce m-aruncă solitar…

Virtutea glasului celest

Sunet de harpă între îngeri

Viori și clape-n ultim  gest,

Aripi de fluture, atingeri

E-o bogăție spre zenit

Și-o trepidație profundă

Lumini deschid un…

Vino viață și mă-nvață

Cum aș putea fi din nou

Un suflet născând speranță

Un munte născând ecou

Vino moarte și socoate

Câți pierduți sunt pe pământ

Fără umbră, fără…

Când în dunga nopții toamna își deschide larg buchetul

Arșițelor de departe, stinse-acum și domolite

Și-mi aduce toată poama ce păstrează-n  ea secretul

Sorilor născuți în vremea zeilor din stalactite

Eu mă duc printre coline să dau cerul la o parte…

Cum aș putea eu face să înțeleg mai mult ?

M-ademenesc secunde spre plecare

Ploaia ma-ndeamnă să nu o mai ascult

Pe unde să-mi îndrept, deci, pașii, oare ?

Înțelepciunea viului mă copleșește

Stau singură-ntr-o barcă proptită de un…

Străine, vino la fereastră

Să-ți văd iar chipul resemnat

Și să îmi pui din nou în glastră

Un crin și un bujor bogat

Mai vreau, tristețea de pe chip

Să-ți iau, să mă-nfășor în ea

Și…

De șarpele acela cu un ochi galben, vreau să vă vorbesc

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor , printre desene

Așa de bine, încât toți vizitatorii care mi-au intrat după aceea în cameră, au călcat pe el, când în sus, când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn . 

Ciudat, nu…

E Luna-apusă-n ultimul pătrar

Pe colțul de eter monocromatic

Din efigia lui de mare star

Îi tot surâde-un Venus enigmatic

Nu e Pământul dus de pe aici

Nu i se va mișca nici o…

Într-o zi, în infinit, s-a deschis o mare poartă

Ca o corolă de crin, albă, naltă și învoaltă

Ca o oază de creștin într-o dună din Sahara

Cu povară în declin fără să-și aprindă țara

Și se răsfăța în mijloc, de mulți să fie văzută…

Pe marginile proaspăt răsfoite ale dicționarului meu am notat.

NELINIȘTE  --  Stare ciudată, neconformă cu realitatea  în care visul devine ideal.

BUCURIIE   --două plus două atrii, două plus două ventricole, ,două aorte, patru

                          plămâni, etc . . . …

Cireș de cuarț

Când raiul se transformă

sabia doare

Stranie forță

Neantul își conduce

ultimul cocor

Cometă vie

Din noapte fuge în…

Stâân-ga, stâân-ga 

Stân-ga-mpre-jur  !

Stâân-ga, stâân-ga

Bluze kaki și sutiene negre

centuri cu stemă,

catarame de oțel,

Uitături albastre cu urechi atente,…

Ou de stâncă, ou de piatră

Să mă faci chezaș la tine

Să mă faci să îți fiu vatră

Ca să pot arde mai bine

Să-mi pocnească-o coajă-n șapte

Galbenul să mi se scurgă

Și oricât ar fi de…

      -- Să nu te mai miști din locul acesta --mi-a spus gunoierul în șoaptă. 

-- eu am să așez  biniiiișor frunzele din jurul tău și am să le pun colo,  și-mi arătă o grămadă  mare de resturi --

țeste albite de timp, cu găvane largi, pline de pământ, ceasuri stricate, o jumătate de șobolan ros, jumătatea din spate,  cărți fără coperți și coperți fără cărți, ecusoane din…

Se-ntinde liniștea în noi ca o magmă urâtă

O umbră densă, mată și infinit de neagră

Liniștea-aceea nu știu de unde-i izvorâtă

E ca o pandemie întinsă de pelagră

Și se prelinge-ncet în sufletele noastre

Ca să ne bea căldura, să nu-i…

Prin cercul Oglindă privesc înapoi

În cercul Speranță, în cercul din noi

Prin bezna-lumină, să urc, să cobor ?

Mă-ncumet în vise și visele dor 

Sunt fluturi pe plajă, se-nneacă un om

Macondo-i departe, mi-e teamă s-adorm. .…