Facerea lumii

[Monica Pester]

      -- Să nu te mai miști din locul acesta --mi-a spus gunoierul în șoaptă. 

-- eu am să așez  biniiiișor frunzele din jurul tău și am să le pun colo,  și-mi arătă o grămadă  mare de resturi --

țeste albite de timp, cu găvane largi, pline de pământ, ceasuri stricate, o jumătate de șobolan ros, jumătatea din spate,  cărți fără coperți și coperți fără cărți, ecusoane din tablă și plexiglas, ce mai, un morman întreg de resturi.

-- Dacă obosești de stat în picioare, poți să șezi dar fără să te miști din locul acesta, dacă te miști, se năruie. . .

ce s-ar întâmpla dacă ne-am mișca toți, așa, de capul nostru , ---făcu el dintr-o dată supărat.

Puteam să nu-l ascult ? 

M-am așezat cu atenție să nu disloc  dintr-o dată o mare cantitate de aer, exact cum îmi spusese bătrânul gunoier.

Și după câteva exerciții de felul asta, sus-jos, sus-jos, nu m-am mai putut ridica. Îmi slăbiseră puterile.

Tot el m-a scos din încurcătură

--vezi, vezi, n-ai vlagă. . . hehehe ----,Na !  ia chibritul ăsta și dă foc ! 

Iar l-am ascultat.

Doamne, cum se chircea  coada șobolanului în flacără. . .,  țestele se făceau mai albe, ieșeau arcurile din ceasuri ca  împușcate. . . tac . . .  tac . Frunzele își împărțeau și ele cenușa în aer. 

Se făcuse chiar cald . . . 

--Acum , ia mătura și strânge tot, ce , credeai c-ai terminat ??

Hai, avem treabă !

Prinde un șobolan și taie-l,  aruncă ceasurile de pământ,  smulge ecusoanele din piepți, distruge cărțile, ba nu, coperțile, sau. . . cărțile, în fine, ce vrei, iar cenușa, . . . .  cenușa las-o .

Dar , mai ales, nu te mișca din locul acesta, ---a mai spus gunoierul -- eu am să adun biniiișor  frunzele în jurul tau .

Și cu un gest obosit, se lăsă pe vine și adormi .

[Chris]

da, interesanta viziune

citita cu placere,

[Monica Pester]

Mă înclin, dna Ana ! La o astfel de opinie, vorbele mele sunt de prisos !