Mamă, viața mă naște

de mai multe ori

în lipsa ta,

învăț a muri și a învia

împreună cu clipa,

trecutul mă ia de mână,

mă trece pragul școlii,

la ora de dor

mă conjug…

Poeţii au perle în ochi

când vorbesc

despre iubire,

din cochilie de cer

li se naşte cuvântul

în durerile timpului.

Pe-un mal de lumină

ei pescuiesc lacrimi…

Cerul face risipă de lacrimi,

îngerii pierd şirul lor

numără din doi în doi

fulgerele,

biciuie norii

cu păcate,

iar pe pământ se aude

un dor greu.

Trag peste suflet durerea,

o bluză mult prea strâmtă,

aştept să-mi încheie nasturii

fiecărui gând,

liniştea…

Mă încing cu un fel de viaţă

să-mi ţină de cald

în amiezile ploioase

drumul către mine însămi e inundat

nu mi-e frică să…

Tăcerea îmi calcă visul

în picioare,

se scutură de somn 

ia lumea în spate…

Iarna căruntă se mişcă alene

printre zăpezile de altădată

cu dorul anchilozat

soarele fără puteri cade…

Tot împachetez iluzii

şi le vâr sub nori.

Cerul se miră

că oamenii poartă 

atâtea vise

într-un geamantan fragil.

Dintr-o iluzie în alta

urc şi cobor

într-un tren ce mă duce

tot mai departe de mine.

Şi parcă m-aş ascunde 

într-un vis,

să mă ducă în staţia 

unde soarele mă aşteaptă 

la o cafea,

să storc din…

Pe prispa iernii,

gândul aşteaptă buchete 

de ghiocei,

umeziţi de şoaptele tale, mamă!

Îmi vorbeşti acum 

prin lumina şubrezită de umbre

şi faci din a mea clipă, 

ecou de infinit……

Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,

demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,

privim printre zăbrele spre dreptate,

ochiul divin niciodată nu doarme.

Ploaia – semn de întrebare

în calendarul vremii.

Vor înflori poeme 

cu miresme de patimi?

Îngerii mă acoperă

cu toamna,

îi simt nostalgia

între două ploi.

Niciun strop de îndoială

nu-mi invadează

lobul drept, 

unde îţi păstrez amintirea…

Îţi iau pulsul tăcerii,

creşte proporţional

cu fiecare respiraţie

a cuvintelor mele.…

În noaptea asta te voi iubi prin poeme.

Cu lacrima furată din a ta privire

voi scrie pe coapsa nopţii:

  – Am să te doresc până la început de vers,

până la sfârşit de carte,

unde sufletul (re)apare

un curcubeu ţesut de ploaie

în depărtarea unui vis!

Hai, să umplem nemărginirea cu…

Toamna varsă lacrimi

pe eşafodul viselor de vară,

condamnată pe viaţă

la melancolie.

Îi şterg cu batista gândurilor

lacrimile de chilimbar.

Gustul lor îmi…

E un anotimp obosit

de amurguri, 

cu obrajii îngălbeniţi.

Simt cum ne cad pe aripi 

ploi de întrebări,

surâs de orgolii

ce ne îngreunează zborul.

Le alungăm cu degetele firave 

ale fericirii.

În ochiul toamnei învineţit

de un pumn de melancolie

se zbate o clipă –

un fluture lovit de veşnicie.…

Viaţa-i o rugăciune

unde îngerii ne trezesc…

Unii preferă somnul adânc.

Sforăitul…

Când te-am întâlnit,

trecusem pragul atâtor vise

mă temeam de toamne

ştiam că doar atunci lacrima …

Eşti aici, la sfârşit de lacrimă 

şi început de noi. 

îmi desfaci nasturii

fiecărui gând, …

Sunt un înger trist

când mă gândesc la noi.

Alunec de pe coamele

regretelor,…

Lovesc cu pietre, 

norii,

furtunile să o ia 

la galop,

să intre pe fereastră

seninul, 

primăvara să-mi fie 

ecoul

unui "je t'aime".

Vremea să nu mai fie

un cameleon

ce-mi năuceşte orele –

cu stropi

vânaţi de curcubeie.

Vânturile –…

Cu cine luptăm noi doi?

Împotriva vântului inimii?

În această luptă vom fi

doi soldaţi loviţi…

Ca să-ţi spun ce nu s-a mai spus vreodată,

ar trebui să merg la geneza iubirii

să o despic în cuvinte

unde fiecare literă…