Ploaia – semn de întrebare
în calendarul vremii.
Vor înflori poeme
cu miresme de patimi?
Îngerii mă acoperă
cu toamna,
îi simt nostalgia
între două ploi.
Niciun strop de îndoială
nu-mi invadează
lobul drept,
unde îţi păstrez amintirea
intactă.
Plouă…
şi îngerii ar dori
să pună monopol
pe stările noastre.
Pe umeri port cerul,
se lipeşte de suflet
un curcubeu,
învăţ să-mi întind aripile
dincolo de stropii grei.
Cu fiecare atingere
a vieţii,
îmi cresc aripi.
Nu mi le frânge!
Priveşte-mi zborul
întrerupt de hohotele de plâns
ale cerului.
La masa tăcerii stau,
privind o furtună într-un pahar
de viaţă.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc frumos tuturor pentru popas şi pentru remarci!
Un pic de cizelare nu ar strica, Lavinia! Strofa întâi mi se pare mai reuşită.
drag,
Romantic spre romanțios, idilic spre diabet... Dar dacă asta e la tine o furtună într-un pahar
de viaţă, e ok.
da Coza
Sentimentalisme, nostalgii solubile la apa de ploaie. Plouă și iar plouă... și cam multe aripi.
Deși povestit, parcă e ceva mai bine,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE