În noaptea asta te voi iubi prin poeme.
Cu lacrima furată din a ta privire
voi scrie pe coapsa nopţii:
– Am să te doresc până la început de vers,
până la sfârşit de carte,
unde sufletul (re)apare
un curcubeu ţesut de ploaie
în depărtarea unui vis!
Hai, să umplem nemărginirea cu zmeie,
un zbor din mii de culori,
un singur dans din mii de nori,
până va exclama Cerul…
În noaptea asta te voi iubi prin poeme,
cu silabe rostite de îngeri,
încât cerul va dori să fie pământ,
să simtă cum calcă pe el
umbra noastră.
Voi pune virgulă acestei iubiri,
lăsând acest dor să continue
c-un semn de întrebare.
Cum e lumea ta când nu sunt eu în ea?
Îţi ţin de urât cuvintele mele?
Atingerea mea e eşarfa gândului tău?
Prin tine zboară liniştea
ca un cocor stropit de furtuni?
Te voi lăsă să-mi răspunzi
cu o strângere în braţe,
în inimă, în vise,
în ce vrei tu,
numai vorbeşte-mi
şi dă înapoi ceasul,
care tace.
Să te aud cum spui în mine:
– Am să te iubesc până se vor
umple bibliotecile lumii
cu povestea noastră.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc pentru lectură şi sugestii, dragă Sofy! Da, observ că am cam ,,abuzat" de pronume. Am lucrat la el şi poemul a ieşit în forma aceasta:
În noaptea asta te voi iubi prin poeme,
cu silabe rostite de îngeri,
încât cerul va dori să fie pământ,
călcat de umbra noastră.
Voi pune virgulă acestei iubiri,
lăsând dorul să continue
c-un semn de întrebare:
– Îţi ţin de urât cuvintele
în lumea fără mine?
Atingerea lor e eşarfa gândului
şi liniştea – cocor stropit de furtuni?
Te voi lăsa să-mi răspunzi
cu o strângere în braţe,
în inimă, în vise…
Dă înapoi ceasul,
care tace,
să aud cum spune:
– Am să te iubesc,
până se vor umple bibliotecile
cu povestea noastră.
Mulţumesc pentru popas, dragă Valeria! Da, câteodată mă cam complic... :)
Mulţumesc pentru lectură şi sugestie, da Coza!
D-l da Coza are dreptate. Din dorinţa/ obișnuinţa de a dezvolta...te-ai complicat un pic.
Dar am rezonat cu poemul tău d'amour!:)
Poezia are un schepsis care-l prinde pe cititor. Dacă ai renunța la nota de jurnal intim în relatarea mesajului, ar fi bine.
da Coza
O scrisorică de amor, adolescentină... din adolescența anilor mei, că acum, ei, adolescenții sunt mult mai evoluați, își scriu câte un mail concis.
Te-ai lungit, ai pus tot ce ți-a trecut prin minte, ai multe, multe pronume, chiar câte două-trei pe un vers.
Ex: Cum e lumea ta când nu sunt eu în ea?
Îţi ţin de urât cuvintele mele?
Atingerea mea e eşarfa gândului tău?
Prin tine zboară liniştea - 7 pronume în 5 versuri. Mult, mult. Scoate total pretenția de poezie din ele, în afara liniei de dialog și a poveștii.
Semnul meu.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE