Nu ți-i de-ajuns

pe-o inimă

mai mare cu-n dor decât Sumerul

să domnești?

Peste munți, peste văi

să-i fii rigă?

Ofrandă pe lacuri,

nu ți-s de-ajuns…

''Nebunilor,

le-a grăit Eufratul

morocănoşilor bătrâni:

Niciodată noaptea

nu a fost întuneric.

Cine-ar putea

de-ndrăgostiți să-ascundă

genunea

roditoare de…

...că părul tău

are mireasma aducerii aminte

pe când în lume nu erau cuvinte?

Oare crinii câmpului

au nevoie de vorbă oloagă,

de cârjă, toiagă,

stiharului să-i peticească…

Cel-Al-Toatelor-Unul

a uitat ușa întredeschisă

la piatră.

Se vede până-n odaia

de dincolo a ei.

Perdelele-s trase.

Cineva se-aude plângând.

Ca văpaia.…

Totul e apă,

a zis băutorul de apă.

Și ca apa s-a dus.

Totul e aer,

a zis sinucigașul înghițind

ultima pală de-apus.

Totul e lut,

a zis Ereșkigal…

Cu sită nouă

gândul rău mă cerne.

'Nainte de-a fi moartea,

oare văzduhurile tale

or fi fost eterne?

Cu mreajă-nnuielită, sau cu leşnic,…

UN FOC EXISTĂ...

                           ''Deschizându-și gura, Ghilgameș a grăit lui Enkidu: ''Au cine oare ar putea, prietene, să ajungă până la Cer? Doar zeii singuri  și soarele împărățesc pe-acolo în veșnicie, dar zilele muritorilor sunt numărate. Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vântului!''…

''Un nod de ață

oprire pare, totuși e-nceputul

ce pe gherghef își cântă firul,

până când stihul

a roză se lumină

prin țepi geloși de mărăcină.

Așa e și sărutul.'',…

                    ''Voi pune să ți se pregătească o caleaşcă  din lapislazuli și aur: roțile îi vor fi din  aur, osiile din lămuritul de aur și argint, în loc de catâri pe draci îi voi prinde în ham ca pre niște stihii; în casa noastră vei intra printre miresme de cedru.''

                         (…

                                            ''Ai iubit, de asemeni, și păsăruica, pestriță întru toate penele sale; ai lovit-o și i-ai rupt aripile. De atunci, stă prin păduri și strigă: ''Vai, aripile mele!''

                                      (''Epopeea lui Ghilgameș''.   Tăblița a șasea.)

 …

''De când m-a părăsit (Enkidu), nu mai înțeleg nimic din viață și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care capcanele-și ascunde în inima pustiului. Dar acum hangiță, de vreme ce te-am întâlnit, spune-mi cum să scap de moartea de care tot timpul mi-e teamă.'' Hangița răspunse lui Ghilgameș: ''O, Ghilgameș, unde rătăcești la voia întâmplării? Viața veșnică pe care o urmărești, n-o vei afla. Când zeii au plăsmuit…

                          ''Ești frumos Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești ca fiarele prin pustiu?  Vino, vino  să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pre toți oamenii.''

                            …

SINGURĂTATE

Ţâţâna porţii

scârţâie. Prieteni trec,

doar vântul intră.

LUMINI

Coruri de albine

cântă-n ceara făcliei –

Lumini pe altar!

VEŞNICIA

Broasca ţestoasă

crucea rotundă-şi poartă

ocolindu-ne.

ŢI-AM SPUS

Copilul plânge…

„Îngere, ţi-am spus

să ai grijă de aripi!”

ÎN APARTAMENT

Copii, poate se

joacă deasupra.…

''Ghilgameș, o să-ți dezvălui o taină, o să-ți spun un lucru neștiut muritorilor. Privește această buruiană, asemănătoare lyciului spinos. Spinii ei sunt ca ai trandafirului, așa că îți va înțepa mâinile, dar dacă vei apuca această buruiană, vei dobândi nemurirea.'' ( ''Epopeea lui Ghilgameș''Tăblița a unsprezecea.)

Asemeni căpriorului flămând,…

Ziorul când ți-l urci către iubire,

nu e nevoie să întrebi

pe unde-ncepe vârful

cu cedrii să vorbească.

Din ochi îndrăgostit

de-ajuns îi e genunii să se nască.

Acolo jertfă se…

Mă tot gândesc, grăit-a Sanherib,

la inul,

asemenea porfirii de răcoare,

subțire ca părerile de rău

dintru mireasma strunii,

ce-o fi cântând pe trupul tău

când tu adormi ca răsăritul lunii?…

De cea mai mândră floare,

de-adâncile văzduhuri prea aleasă,

de-aseară-mi ceri din strună s-o întrup,

când eufrata undă

ascunde-n scoică luceafărul nibir,

iar inima furtunilor li-e casă.

 …

                             „Cel care doarme și cel care-i mort se aseamănă unul cu altul. Oare nu închipuie amândoi icoana morții?”

                                                 („Epopeea lui Ghilgameș”, Tăblița X)

Puteam să fim doar amândoi ca

un singur…

Nu-i frumusețea-n sine

înțelepciunea florii.

Chiar dacă pare,

presusul frumuseții

e iubirea.

Deopotrivă brusturul,

sau crinul cu filigran de soare,…

Aproape-i iarna

şi pretutindeni căciuli…

Clăile de fân

*

Visam că sunt mort

şi m-au trezit iar ciorile

cro-cro-croncănind

*

Tăciunii se sting…

Acoperită-n sperlă –

luna prin ceaţă

*

În faţa sobei

bătrânii îşi povestesc…

Toarce motanul

*

Nalba-n fereastră…

Deasupra casei fumul

o…