Totu-i iubire

[Dumitru Ichim]

                          ''Ești frumos Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești ca fiarele prin pustiu?  Vino, vino  să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pre toți oamenii.''

                            

                                                                         ('' Epopeea lui Ghilgameș'', Tăblița întâia.)

 

 

Ici -

palmierii,

apoi finici,

iar peste greieri - plopii...

 

De floare și iubire

nicicând să nu te-apropii,

oricât te-ar bântui

sprânceana semețită spre  ispită

c-ai fi vânjos grumazului, puterii,

ca taurul în corn și în copită,

ca piatra ce își neagă aluatul.

 

Răspunse Eufratul:

''Acela e puternic

ce îngenunche în fața unui crin,

iar celei dragi,

fiorului îi înflorește merii.

 

Nu cornul, nu copita,

nu-nfățoșări de taur în ridicatul mâinii.

Pumnul se strânge

doar la frământul pâinii,

dar răsăritul și-l deschide

ca peste ape nemitarnic dor,

și totuși mai dantelic.

Iubirea

subțire-i precum fumul  prin tăceri,

ca mugurul sub mângâieri

de soare.

Iubirea,

din umbra de cocor

îşi ia dospirea,

că luminii

îi este răsuflare

și odor.''

 

De-atâta cântec

nespus, ce te-nconjoară,

cum s-ar putea tristețea

din strună să nu doară?

 

Totu-i iubire,

talaz de primăveri!

Au care cântec

ce a murit fără sărut,

prin alăută-mi se răzbună,

cu spin și cui,

prin carnea mea de lut,

scriptura frumuseții tale

întreagă-n cuneiformă să ți-o spună?

 

Totu-i iubire!

Pe aripile leilor mă jur,

pe-ale văzduhurilor sfântă întocmire,

pe stihul ce te soarbe din minune, 

că te iubesc

din bob de rouă până în genune,

că n-a rămas lumină

din care cântecul să nu ți-l fur.

De n-ar fi trupul meu altar,

cine-ar putea

îmbrățișării să-ți cuprindă sacrul foc

al arderii-mi de tot?

Iubire

e și-n mângâierea de olar

pe coapsa cântecului pur.

 

Tu, protectoarea cetății din Nippur,

iubește-mă cum te iubesc

și lasă

lăuta pe furiș să te culeagă.

De oameni și de zei nu-mi pasă,

că mai presus de moarte sau vecie,

lumina ta îmi este mult mai dragă.

 

Totu-i iubire,

cum marea își este

și jertfitor,

mai nemilos decât ar fi  păcatul,

și jertfă, sângerându-și valul.

 

Dă-mi mâna

și ascultă-mi Eufratul.

Auzi?

Buzele noastre, așa cum stau întredeschise,

oare și ele se gândesc

de ce din nicăieri a înflorit

deasupra-ne migdalul?

 

Cumva o fi și el îndrăgostit?

[Dumitru Ichim]

Întotdeauna, Adelaide, găsești un cuvânt înmiresmat ca semn de lectură! Mulțumesc mult!

[Dumitru Ichim]

O, doamna Sofy, nu am cuvinte să vă mulțumesc pentru un comentariu care îmi va fi ca merinde să-mi prelungesc șederea în Sumer. Mulțumesc din suflet!

[Dumitru Ichim]

Mă bucur foarte mult de vizită și semnul de lectură! Mulțumesc, domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență!

da Coza

[Sofia Sincă]

Întreaga natură, întregul univers contribuie la intensitatea iubirii poetului pentru regina sa. Și cum să nu fie așa, atunci când natura făcea parte integrantă din om, atunci când râurile erau considerate sacre, florile cântec, pomii, marea răsunet și ecou - totul pur. Și deasupra tuturor era aura luminoasă a celei ce trălucea de iubire, desăvârșirea ei.

Fermecător!

Sofy

[Valeria Merca]

...
''Totu-i iubire,
cum marea își este
și jertfitor,
mai nemilos decât ar fi păcatul,
și jertfă, sângerându-și valul.

Dă-mi mâna
și ascultă-mi Eufratul.''

Da! Eufratul cântă , vibrează prin vers nepieritor. Am citit cu aceeași   încântare.

[Dumitru Ichim]

Pumnul se strânge
doar la frământul pâinii ,''  Avem gusturi la fel! Mulțumesc, Laura H.!

[Dumitru Ichim]

Întâlnirea cu dvs. a fost o plăcere dintru început. Aveți un subtil gust al poeziei. Mulțumesc, Ionel!

[Laura H.]

Minunat poem! Atâtea idei transmise atât de sugestiv! Vă felicit, vă admir poemele! 

Pumnul se strânge
doar la frământul pâinii Versurile mele preferate din acest poem.

[Ionel Mony Constantin]

Acela e puternic

ce îngenunche în fața unui crin,

iar celei dragi,

fiorului îi înflorește merii.

...un exemplu din pleiada de frumuseţi/metafore ce se revarsă din prea plinul acestei poezii.