''N-atinge violetul înmugurind din flaut,
Bea-i din cafeaua neagră, blestem de-i porțelanul.
De pe-un teren de fotbal, ni se tot strigă: aut!
Ori câte ori clipește la gâtul tău mărgeanul.
Ne-o fi trăit, crezi, stampa cu pielea-apusă-n ceară?
Obscur... Ne'ngăduitul... Șters vechi din palimpseste...
Sub lună-a fost sărutul? Lin, buclei de țigară
Apleacă-i albăstruiul părerii c-a fost este.''
Deodată, a cascadă râzi până-n miez de sacru:
- Hello! Prin care lume? Și-n vis, la care stână?
- Ah, tocmai te prinsesem, ca personaj de teatru,
C-un beduin, deșertul, și buzele fântână.
- Shakespeare-ul meu, hai, spune-mi, sfârșitul cum arată?
- De nu-nchizi ochii,-l fură cea mai frumoasă fată!
Adaugă un comentariu
Fiecare comentariu al dumneavoastră e o adevărată delectare pentru mine. Mulțumesc, doamna Atanasiu!
Ce noroc am! Nu știam ce lipseste ca piper - o virgulă la - ochii,-l. Schimbat - cu-n. Ca să nu se repete ''ochii'' - am schimbat tot versul: C-un beduin, deșertul și buzele fântână! ( Adâncește metaforei adâncul). Mulțumesc, domnule da Coza!
Mulțumesc, Adelaide, pentru popas și frumoasele cuvinte apreciative!
Mulțumesc, Mihaela, pentru semnul de admirație!
Cu-n > C-un
Sugerez o virgulă aici: ochii-l > ochii,-l. De altfel, recomand pleoapa,-l fiindcă mai e ochii ceva mai sus.
Ușor greoaie v4 & v8.
Frumos.
da Coza
Mi-am îmbogăţit vocabularul cu un cuvânt nou: palimpsest - 1. fragment sau papirus de pe care s-a ras, sau s-a şters scrierea iniţială, pentru a se putea utiliza din nou şi pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri;
2. fig. scriere veche, greu lizibilă, că urmare a ştersăturilor şi a corecturilor (sursă DEXI, dicţionarele ARC).
Finalul, din nou, seduce:
- Shakespeare-ul meu, hai, spune-mi, sfârşitul cum arată?
- De nu-nchizi ochii-l fură cea mai frumoasă fată!
semn de admirație
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE