În scrinul de ivoriu…

[Dumitru Ichim]

 

 

                    ''Voi pune să ți se pregătească o caleaşcă  din lapislazuli și aur: roțile îi vor fi din  aur, osiile din lămuritul de aur și argint, în loc de catâri pe draci îi voi prinde în ham ca pre niște stihii; în casa noastră vei intra printre miresme de cedru.''

 

                         ( ''Epopeea lui Ghilgameș'', tăblița a șasea.)

 

În scrinul de ivoriu,

mi-ai arătat prin șofrăniul serii din odaie,

brățări, cercei, inele,

gândaci de aur cu-aripă de văpaie,

agate și safire și topaze

și pui de șerpi

cu-argintul mlădiat în meșteșug

către măceașa legănată în lănțug

și lapisul cusut în filigran de borangic...

''Ce crezi de ele?''

cu coada ochiului m-ai ispitit,

intens privind spre colieru-nlăcrămat,

cu roua perlei umezită-n geană.

''Nu cred nimic.

Sunt lucruri, scule de podoabă,

care-n dugheană

ucid chiar prețul prin neprețuire,

ca frunza ce-și aprinde

tristețile de toamnă.

 

Tu, care ești

văzduhurilor doamnă,

când brațul meu șăgalnic te cuprinde,

învie duhul lor prin mângâieri,

ca înșoptitul gemei prevestind văpaie,

tu, începutul meu de primăveri

ce cu sprânceana îl semnezi, ca un lăstun,

te superi dacă-ți spun

că scrinul tău e-o ladă de gunoaie,

chiar dacă basmul și-l oprește în ivoriu?

Luminătoriu

îmi ești când te adun,

tu,

oglindă al grăindului izvor,

din care

genunea însetată când bău

te-a înflorit livadă și grădină,

la mii de ani-lumină peste hău,

numele tău

strigându-l

Luminii fără de-nserare,

din care

n-a ajuns să se adape

nici inima, nici gândul.

 

Când feciorelnic te visează crinul

și când bujorilor,

de-atâta cântec spinarea se-ncovoaie,

eu cred că ai glumit

cu scrinul

strălucitoarelor gunoaie.

 

Ce-ai zice,

primăvara cum te știe

crăiasă  de văzduh peste Sumer,

dacă ți-aș pune-n inelar

un zâmbet crud de păpădie?

 

Tu, hoața cântecului de olar,

din glasnic faci cu ochiul: ''Doar atât?''

''Ce-ar fi, că  bine ți-ar ședea,

un colier

să ți-l șoptească buzele pe gât?''

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide!

[Valeria Merca]

Aceeasi Admiratie!

[Dumitru Ichim]

Uite ce cuvânt frumos am găsit prin vechile scrieri de prin 1688 - luminătoriu! Înseamnă sfeșnic și policandru. Nu știu dacă-l găsiți în DEX. La fel îmi plac, în mod deosebit, ''scrin'' și ''ivoriu''. Mulțumesc, doamna Marinov, pt. semnul de lectură!

[Dumitru Ichim]

Încântare a fost și pentru mine că stihul a fost receptat. Mulțumesc, doamna Cîmpeanu!

[Dumitru Ichim]

Viteza cu care le scriu, una pe zi, explică de ce le mai sar când virgulele, când ghilimelele...din cauza asta unii spun despre mine că aș fi puțin cam... sărit! Aveți dreptate și mă bucur și de cea mai mică sugestie. Cu ritmul e mai diferit. În aceeași strofă pot folosi mai multe ritmuri, dar nu se observă din cauză că fiecare vers ca lungime are o anumită respirație, ca în teatrul dramatic în versuri. Exemplu:

tu,

oglindă al grăindului izvor,

din care

genunea însetată când bău

te-a înflorit livadă și grădină,

la mii de ani-lumină peste hău,

numele tău''

''tu'' rimează cu ''bău'', iar ''bău'' nu rimează cu ''hău'' (hău/tău) Deci accentul

(poetic uneori forțat, ca licență) dă ritmul.

Mulțumesc mult, doamna Sofy, pt. comentarii atât de amănunțite! Și plăcute.

[Dumitru Ichim]

te superi dacă-ți spun

că scrinul tău e-o ladă de gunoaie?''

Nu i-a căzut bine, la început, dar s-a bucurat apoi când i-a pus  în deget un inel de păpădie!

Mulțumesc, domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Simți curgerea Eufratului etern.

da Coza

[Sofia Sincă]

O mină ușoară de tristețe la gândul că regina poetului (Eva în general) apreciază mai mult decât iubirea, podoabele sale de înfrumusețare... Ce este mai presus decât iubirea, se întreabă poetul în vers, și, frumusețile crude dar candide ale naturii?...

În două locuri poemul sare nițel din  ritm. Și am priceput că este foarte important ritmul pentru muzicalitatea sa. Adică versul 4 din prima strofă și 16 din strofa doi. ȘI ar mai fi ghilimelele, care nu se mai înțelege care și pe unde încep și se sfârșesc. Eu am mai zis: vă complicați cu ghilimele, în poezia modernă sau postmodernă se subînțelege. Chiar dacă ritmul dvs. este arhaic... merge și fără. Dar dvs. alegeți.

Eui am citit cu aceeași plăcere, zilnică.

Sofy