Voi, cei tari în cerbice,

și cu pârloagă

în loc de ureche,

n-ați auzit din scriptura cea veche,

nici măcar

o simplă suflare de codru

cum tristețea i-o fâșâie

cu verde…

Taina cea din veac,

melcule, o ştii? Pe drum

ce-asculţi gândind?

*

L-au dus la groapă

şi mama… Lacrimile –

sat fără de Paşti!…

- Fată mândră cu casâncă

pân' la cer mai este încă?

- Patru brazi, și-n vârf năframă!

Cumva știi umbra cum  cheamă?

- Dulce cheamă, dar mi-i frică.

- Treci atunci pe sub…

La ce mi-ar mai folosi

numele

când nimeni prin el nu mă strigă?

Pinule,

nu vrei o tristețe în plus?

Singurătăților rigă

căror din ele m-ai spus?…

''In vino veritas'’, desigur

că nu se referea la must,

ci la ispita rubinie.

De-un filosof în tomul greu se scrie,

de Diogene din Sinop,

cinic,

dar subțirel la…

M-a întrebat magnolia:

“Rugina cât te-a ros,

molia

cu aripa de fluture

şi colțul celui rău?”

Cât oare-am mai rămas

din chipul…

Credință de mi-ai da

cât este bobul de nisip,

dar încă-un pic,

asemăna-m-aș viermelui de borangic.

Nu ar fi nimeni să m-audă,

cu Tine

ce am pus la cale-n crisalidă,…

Ca să fie liber

chiar şi-n alesul culorilor

și întru toate integru,

într-o zi

soarele s-a gândit:

''Ce-ar fi

să mă îmbrac în negru?''

Dar…

Va fi ca atunci

când nu te mai saturi de moarte

de pe buzele

celui mai drag decât dorul.

Spațiul se resoarbe

în propriul lui cântec,

precum scrisul pe apă.…

Inima Lui,

cum apele mării mi-au zis,

nu știa să scrie,

și totuși a scris

o singură dată,

și-atunci pe nisip.

Văzuse cum marea

își grăiește adânca veșnicie…

Omul care vede cu mâinile,

mi-a zis:

''Lasă-mă,

să-ți mai citesc încă o dată

fața ta.

Cu vârful degetelor,

mi se pare

că am atins

o lacrimă uscată,

sau poate

un cântec de dragoste

din propria-i cenușă reaprinsă.

Se face seară,

mi-a spus iarăși.

Simt în aer mirosul de fum

al trenului pierdut.''

Și-a ridicat apoi

toiagul alb

și cu el

a…

Ala, bala, portocala,

omul negru cu sucala.

Cine vrea din noi să-nceapă,

dă cocoșul peste groapă,

o voronă, și-n pănușă

scârțâitul de la ușă.…

Aseară Ninlil,

a coborît de pe stela a patra

lăsându-şi blestemele grele

să i le care piatra

şi-n setea brațelor mele-a sărit:

''Domnul şi…

Căutați-vă bine,

prin toate buzunarele,

sertarele,

sau pe unde și-a dus

Caragiale iapa;

atenție, nu cumva

cei de la parlament

să le fi tras cu apa.…

În piatră le-a scris

muritorilor legea.

Din vremuri domuze.

Au venit îndrăgostiții apoi,

fiii munților,

și i-au zis:

'' Pentru aripi -…

''De unde vii,

sora cea mică a focului,

tu care știi

roua din jar s-o descui?

Lutul tânăr,

de ce totdeauna e scris

cu-al tradafirului…

Tristețile cui

prin codrii inimii mele,

nelămurit,

ca o ceață pe ape,

încep să mă doară

ca ascunsul de taină sub pleoape?

În fiecare seară,

cu un…

Se face seară în Sumer,

ca din fior păcatul,

iar din migdalul lui

răcoare ne-ncepută.

Am trimis Eufratul,

Regină,

să-ți aducă luna

de prin dumbrăvi de palmier,…

La Eufrat, printre sălcii,

luna

și-a dezvelit sânii

să se scalde.

Migdalul,

ca prin sită privind,

a-nceput să-nflorească…

Cerbul a văzut,

alături,

în oglinda de apă,

cu gene subțiri, ca de iarbă,

neașteptată,  o ciută.

Ca pe-un luceafăr

o strânge sub pleoapă,

dar numai…