Acatist sub creangă de pin

[Dumitru Ichim]

 

La ce mi-ar mai folosi

numele

când nimeni prin el nu mă strigă?

 

Pinule,

nu vrei o tristețe în plus?

Singurătăților rigă

căror din ele m-ai spus?

Ecoul,

trecut de zănoagă,

ar vrea să se-ntoarcă

precum steaua

ce-și bea din fântână

amarul, de parcă

blestemul de aur

și-ar dori prin sărut să-și culeagă.

 

Zburătoarea

cu aripi albastre

îți bate de-aseară în lemn.

Ce fel de morse îți scrie,

mărunte

în semn,

cu numele meu pentru punte,

cea albă, tăcândă, din scânduri?

Pentru ce,

în noaptea fără de untdelemn,

te îngânduri?

 

Ia numele meu, cât mai este.

De poveste,

iar te-ndoiești că a fost?

Scrie-l pe albul răscrucii -

odihnă

cărărilor

ce prin el s-au tot dus!

 

Tu, care porți

lacrima lui Dumnezeu,

spune părintelui vânt

să mă înșoapte prin cetini,

pe unde doar pinul

își curge aminul...

 

Și urcă,

frate de sânge, și umbră,

și plâns de vioară,

în genunchi, peste piatră,

fă-te cărare singurătăților,

dar urcă mereu,

du-o

mai dincolo de sus,

pe unde lumina

în inima ei se scoboară.

 

Oare cântecul meu

ar putea să-ți fie povară

c-o simplă tristețe în plus? 

[Dumitru Ichim]

Plăcerea, doamna Cîmpeanu, este reciprocă. Mulțumesc pt. frumosul comentariu!

[Dumitru Ichim]

Una din cărțile mele ''Ideograma sufletului  meu'', apărută acum doi ani , ediție bilingvă, ''demonstra'' că pinul ar fi o ideogramă pentru numele ichim, o buruiană a tristeților fără de moarte...Asa că, Anca, nu ești departe cu comentariul. Thanks for insight!

[Dumitru Ichim]

Domnule da Coza, nu-mi mai spuneți maestre! Tot timpul mă gândesc la Arghezi și ''vorba asta scurtă...'' Mulțumesc de lectură!

[Dumitru Ichim]

Mi-e greu să spun de obârșia acestei poezii! Mulțumesc, doamna Sofy, pt. frumosul comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc de semnul de lectură, doamna Iris!

[Sofia Sincă]

Melancolie, trăire metaforizată, lirism metaforizat puternic, prinse toate în puţină filosofie, picături mari de  simbolism şi mult talent. Legături ancestrale ale omului cu natura. Și, ați ales pinul cu parfumul său dulceag, inconfundabil pentru călătoria cea din urmă. Versul răscolește, vrăjește, vibrează, pune stăpânire pe cititor.

Cu deosebită încântare!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Un ușor ecou din „Gorunul” lui Blaga, însă originalitatea este incontestabilă!

Reverență, maestre! (Iată că nici eu nu-ți mai zic pe nume.)

da Coza

[Anca Tanase]

“nomen est omen”, numele dezvaluie taina persoanei, el isi are izvorul in Nume, a-l pierde inseamna a se pierde pe sine si a iesi de sub protectia divina… “ia numele meu, cat mai este”… oricat de putin “mai este”, acesta e putinul salvator… ca o curiozitate, stiati ca prima atestare a numelui Dumitru apare in Tara Romaneasca pe la 1387? Dumitru, de la Demter, “mama pamantului”… o poezie sub semnul melancoliei, frumoasa ca un apus de soare in apele Venetiei, o poezie thanasiana care tinde spre athanasian … " :)