Acatist sub creangă de pin

La ce mi-ar mai folosi

numele

când nimeni prin el nu mă strigă?

Pinule,

nu vrei o tristețe în plus?

Singurătăților rigă

căror din ele m-ai spus?

Ecoul,

trecut de zănoagă,

ar vrea să se-ntoarcă

precum steaua

ce-și bea din fântână

amarul, de parcă

blestemul de aur

și-ar dori prin sărut să-și culeagă.

Zburătoarea

cu aripi albastre

îți bate de-aseară în lemn.

Ce fel de morse îți scrie,

mărunte

în semn,

cu numele meu pentru punte,

cea albă, tăcândă, din scânduri?

Pentru ce,

în noaptea fără de untdelemn,

te îngânduri?

Ia numele meu, cât mai este.

De poveste,

iar te-ndoiești că a fost?

Scrie-l pe albul răscrucii -

odihnă

cărărilor

ce prin el s-au tot dus!

Tu, care porți

lacrima lui Dumnezeu,

spune părintelui vânt

să mă înșoapte prin cetini,

pe unde doar pinul

își curge aminul...

Și urcă,

frate de sânge, și umbră,

și plâns de vioară,

în genunchi, peste piatră,

fă-te cărare singurătăților,

dar urcă mereu,

du-o

mai dincolo de sus,

pe unde lumina

în inima ei se scoboară.

Oare cântecul meu

ar putea să-ți fie povară

c-o simplă tristețe în plus?

Vizualizări: 71

Îmi place

Membri cărora le place: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Iunie 29, 2015 la 6:20am: Plăcerea, doamna Cîmpeanu, este reciprocă. Mulțumesc pt. frumosul comentariu!

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Iunie 29, 2015 la 6:19am: Una din cărțile mele ''Ideograma sufletului meu'', apărută acum doi ani , ediție bilingvă, ''demonstra'' că pinul ar fi o ideogramă pentru numele ichim, o buruiană a tristeților fără de moarte...Asa că, Anca, nu ești departe cu comentariul. Thanks for insight!

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Iunie 29, 2015 la 6:11am: Domnule da Coza, nu-mi mai spuneți maestre! Tot timpul mă gândesc la Arghezi și ''vorba asta scurtă...'' Mulțumesc de lectură!

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Iunie 29, 2015 la 6:09am: Mi-e greu să spun de obârșia acestei poezii! Mulțumesc, doamna Sofy, pt. frumosul comentariu!

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Iunie 29, 2015 la 6:07am: Mulțumesc de semnul de lectură, doamna Iris!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 28, 2015 la 3:20pm: Melancolie, trăire metaforizată, lirism metaforizat puternic, prinse toate în puţină filosofie, picături mari de simbolism şi mult talent. Legături ancestrale ale omului cu natura. Și, ați ales pinul cu parfumul său dulceag, inconfundabil pentru călătoria cea din urmă. Versul răscolește, vrăjește, vibrează, pune stăpânire pe cititor.

Cu deosebită încântare!

Sofy

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 28, 2015 la 12:50pm: Un ușor ecou din „Gorunul” lui Blaga, însă originalitatea este incontestabilă!

Reverență, maestre! (Iată că nici eu nu-ți mai zic pe nume.)

da Coza

Comentariu publicat de Anca Tanase pe Iunie 27, 2015 la 2:46pm: “nomen est omen”, numele dezvaluie taina persoanei, el isi are izvorul in Nume, a-l pierde inseamna a se pierde pe sine si a iesi de sub protectia divina… “ia numele meu, cat mai este”… oricat de putin “mai este”, acesta e putinul salvator… ca o curiozitate, stiati ca prima atestare a numelui Dumitru apare in Tara Romaneasca pe la 1387? Dumitru, de la Demter, “mama pamantului”… o poezie sub semnul melancoliei, frumoasa ca un apus de soare in apele Venetiei, o poezie thanasiana care tinde spre athanasian … " :)

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 27, 2015 la 1:09pm: Înfrăţit cu natura (pinul, steaua), eul liric îşi armonizează cântecul cu ritmul cosmic, se simte solidar cu pulsaţia universală, drumul său este ascendent, dincolo de timp şi spaţiu, in armonie cu legile trăirii veşnice ale lumii. Creatorul se simte în postura pinului, cu rădăcinile în pământ şi cu aspiraţiile spre cer, aşadar şi-l alege interlocutor şi mesager al tristeţilor, durerilor, gândurilor ce se vor transmise mai sus şi împărtăşite Celui ce oricum le ştie deja, cu delicateţe, eleganţă şi sensibilitate. Am citit cu negrăită plăcere.