În drumul către soare-apune

am întâlnit păduri fără copaci,

şi curcubeie strânse-ntr-o genune

ca o iubire-n ochi de vârcolaci.

Au fost tăceri ţinându-se de mână

şi vise rătăcite-n nopţi târzii,

altar de stele dincolo de lună

şi nori ce se roteau prin galaxii.

Mănunchi de fulgere pe cer senin

în aşteptarea marilor furtuni,

blestem îmbobocit în flori de crin

pe unde trec ai viselor nebuni.

Atât de multe-au fost…

Azi sunt de mine detaşat, sunt un alt eu,

pământul strigă paşilor să se oprească,

nu mă-nţeleg şi-n explicaţii, foarte greu

pot da răspuns la o-ntrebare nefirească.

Mă contrazic în gânduri fără nicio vină

negativist în tot ce pozitiv ar trebui să fie,

părerile sunt împărţite dincolo de cină

iar haosu-i stăpân pe-ntreaga armonie.

Pe buze-au îngheţat şi şoapta şi cuvântul

ecoul spart s-a prăvălit în liniştea…

Pe iarbă, flori şi frunze roua străluceşte,

destin cuprins de flăcări ce grijile îi ard,

un răsărit frumos ce viaţă-mi dăruieşte

făcând între tristeţe şi vraja ei un gard.

Aievea prind în palmă a zilei prospeţime

şi marea ei albastră în care mă găsesc,

un piedestal în suflet cu treptele sublime

urcate de-amintiri ce nu ne părăsesc.

E-atât de-aproape cerul de tâmplele albite

îi simt îngrijorarea când mugurii…

Dacă vântu-ncet ţi-ar spune

ce se-ntâmplă printre nori,

ai crede că sunt nebune

visele pierdute-n zori.

Dacă ploi ce trec spre zare

bat în geam întâmplator,

m-ai ascunde-n fiecare

umbră smulsă din decor.

M-ai lega c-un frâu de stele

dintr-al nopţilor senin,

şi m-ai rătăci prin ele

ca durerea prin suspin.

Te-ai trezi privind cum plouă

pe trotuarele pustii,

când se-mparte clipa-n două…

Când timpu-şi cerne clipele în mine

şi le-ntregeşte-apoi în veşnicii,

constat că viaţa nu îmi aparţine

şi totu-i doar o joacă de copii.

E-o trecere-n abis printre-amintiri

îmbătrânind mereu în primăvară,

când anii mor cu primele iubiri

şi frunzele la tâmple se coboară.

Sunt doar nimicul ce-ntregeşte clipa

o punte prinsă-n grijile de ieri,

în palma mea işi odihneşte-aripa

tristeţea-nmugurită-n…

A fos ceva-ntre noi nedefinit,

poate că-n felul meu n-am înţeles

că trebuia să stau, când la sfârşit

din sufletul rănit ai vrut să ies.

Am tras conturul nopţilor greşit

iar zorii n-au ştiut ce s-a-ntâmplat,

când întunericul s-a dus în răsărit

şi tâmpla dezvelită ne-a lăsat.

Am mers spre altă zi la întâmplare

icoanele plângeau prin dimineţi,

se-nghesuiau tăcerile-n altare

să-nveţe rugăciuni de la profeţi.

A fost…

Pun alături doi şi patru

şi pe cinci unde-a rămas,

trei spectacole la teatru

şi-ntre gânduri un popas.

Să certăm uşor cuvântul

când pe şase nu l-a spus,

un actor calcă pământul

ca o umbră din apus.

Scenarişti din săptămână

scot pe şapte din decor

şi-n duminica nebună

instruiesc câte-un sufleor.

Cifra opt stă ca dovadă

că-ntre nouă săli de joc,

spectatorii pot să vadă

zece acte la un…

Când alţii râd în hohot de plăcere

în lumea mea se-ntunecă mereu

şi din iubiri târzii în viaţă efemere

am regăsit cândva părerile de rău.

Nu pot avea puterea de-a învinge,

m-am rătăcit în propriul meu destin,

prin sute de păreri o flacără se stinge

să pot pleca-n uitare clandestin.

Tristeţea ploilor a devenit povară,

apusul s-a pierdut în fostul răsărit,

prin ramuri frânte vântul se coboară

asemeni şarpelui de…

Mă las ucis de flori şi sentimente,

de ploi ce nu se mai sfârşesc,

de lucruri dragi ce-mi sunt absente

rămase-n amăgitul, te iubesc!

Copacii trişti cu lacrimile-n ramuri

vor să trezească-n mine rădăcini,

să mă-nflorească-n umbrele din geamuri,

să fiu ucis atunci când mă suspini.

E viaţa mea de-acum o nebunie,

un amalgam din toate câte-au fost,

mi-aş vinde ani pe-un strop de veselie

şi nu aş da speranţelor un…

Vorbeşte-mi fiinţă cu ochii de soare,

cu braţe de stele şi suflet de flori,

vorbeşte-mi de vise, de păsări în zare

de tremurul ierbii pe muguri de zori.

Sărută privirea şi spune-mi că-i bine

când noaptea m-adorm cuvintele tale,

planeta-i bolnavă oricând fără tine

speriată că cerul în mări se prăvale.

E martie-n lacrimi, e martie-n gând

se-ntorc sărbători în ochii senini,

în ramuri mireasma…

Tresar în dimineţi cu ploaie,

în teama dusă la extrem

de umbre-ascunse în odaie

şi-n logica unui blestem.

Degeaba strig, strada-i pustie

ochii privesc un alt decor,

şi plouă ca-ntr-o nebunie

când nu-i nimic întâmplător.

Se sting luminile-n vitrine,

se-aruncă vise la gunoi,

printre tăcerile din mine

se-aude-al ploilor şuvoi.

Sunt singur şi îmi este teamă

din nou în lumea ta-i târziu,

sub…

Zorile-s tulburi pe cărări-ascunse

din păduri cu mugurii-n ramuri,

pervazul e trist în umbrele plânse

de vântu-adormit lângă geamuri

Apropii fotoliul şi sting lumânarea

măsuţa rămâne pliată-ntre vise,

tăcerea-n perdele îşi pierde răbdarea

şi uit câte uşi spre tine-s închise.

Cuvântul se-aruncă pe cai fără şei

ce bat cu copita în clipe târzii,

de astăzi pădurea e-a ta dacă vrei

în muguri de vis galopul să-l…

Doresc să-ţi cer iertare într-o noapte,

primeşte-mă-n altarul sufletului tău

unde se-ascund livezile-ntre şoapte

şi la tulpini le plâng, părerile de rău.

Regret că lacrimile mele n-au ştiut,

să-ţi fie dor şi călăuză printre vise

şi în oglinda lor ciobită te-am pierdut,

fără să poţi primi cărările promise.

Cuvintele mocnesc pe ruguri ce se sting,

prin gesturile reci se răzvrătesc fiori

şi tremură tăcerea când buzele-ţi ating

de…

            Pentru toate femeile fără de care planeta ar fi un deşert unde vântul nu-si va gasi vreodată liniştea!

Eşti alinarea sufletelor triste pe planetă,

eşti setea lor nestinsă de dragoste şi dor

tu care-aduci mereu iubirea drept ştafetă

ne lasă să-ţi clădim cetăţi prin viitor.

Tu cea care dai viaţă şi poţi crea minuni

când zâmbet şi suspin în timp se contopesc,

ai darul de-a culege iubirea din furtuni

păstrând o…

Pe marea sufletului meu se văd corăbiile-n zare

lovite aspru de furtuni pe undeva în larg

şi-n portul care aşteapta sosirea lor din depărtare

rămâne doar o amintire din vârful tristului catarg.

Cobor cu gândul lângă ţărm în aşteptarea unui val

să-mi spună că se vor întoarce să ancoreze pe vecie,

şi cât vor rătăci prin mine legând frânghiile de mal

voi încerca să urc pe punte trăind aceeaşi nebunie.

Să-nlocuiesc o vela ruptă, să…

E timpul scurt şi-afară plouă,

de vânt copacii stau plecaţi,

fulgeră-n palmele-amândouă

şi-n flori cu ochii-ncercănaţi.

Tresar miresmele prin ramuri

iar păsările-n cuib suspină,

trec adieri pe lângă geamuri

lăsându-şi umbrele-n lumină.

E primăvară-n ploaia noastră

şi norii parcă-s de tăciune,

găsim zâmbind lângă fereastră

scântei din fulgere nebune.

Tu dormi, e-aproape dimineaţă

şi dincolo…

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,

amurguri revărsate în mări necunoscute,

căderi de stele-ascunse în adieri de vânt

prin toate câte sunt în amintiri pierdute.



Suspin pe buze-mi eşti, nelinişte în noapte,

o lacrimă-ntre gene când pleoapele tresar,

iubirea mea cerută prin miile de şoapte

în templul unde-a plâns destinul în zadar.…

E noaptea flămândă de visele mele

suspină-n fereastră plăcute-adieri,

port lacrimi pe gene simţindu-le grele

pe umbra lăsată în clipa de ieri.

Eşti tot mai aproape de gestul firav

cu trupul, cu gândul, cu tâmplele ninse,

sunt tot mai aproape de visul bolnav

şi toate-mi rămân făclii neaprinse.

Tu adu-ţi aminte că-n nopţi fără nori

cerşeam curcubeie la sfinţii din cer,

striveam între pleoape placeri si fiori

hrănind al…

Eu am scimbat destule lacrimi cristaline

ce te-au cules în ochi din gândurile vechi

şi nu mai ştiu de mult când este bine,

dacă-am pierdut cărări în suflete perechi.

Nimic nu s-a-ntâmplat, aşa a fost să fie,

doar în privirea ta eu îmi găsesc un rost

şi te iubesc cu fiecare noapte argintie,

ţesută-n vise dragi prin care noi am  fost.

Aud cum anii-n viaţă noastră se strecoară,

cum devenim oglindă pentru mai târziu

şi suspinăm când…

Priveşte afară şi spune-mi când plouă,

adună un fulger ce spintecă zarea,

dumineca asta împarte-o în două

şi trage perdeaua să-i văd frământarea.

Vorbeşte-mi încet de crengile frânte,

o umbră de vânt s-o laşi lângă pat

şi treci printre gene în lacrimi să-ţi cânte,

străinele gânduri din care-ai plecat.

Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,

e lumea grăbită prin visele noastre,

rămâi la fereastră şi spune-mi pe…