E noaptea flămândă de visele mele
suspină-n fereastră plăcute-adieri,
port lacrimi pe gene simţindu-le grele
pe umbra lăsată în clipa de ieri.
Eşti tot mai aproape de gestul firav
cu trupul, cu gândul, cu tâmplele ninse,
sunt tot mai aproape de visul bolnav
şi toate-mi rămân făclii neaprinse.
Tu adu-ţi aminte că-n nopţi fără nori
cerşeam curcubeie la sfinţii din cer,
striveam între pleoape placeri si fiori
hrănind al iubirii parfum efemer.
E noaptea flămândă sub cer fără lună
am uşa deschisă la vechiul sărut,
prin visele toate tu ia-mă de mână
să-ţi spun că uitării din nou te-am cerut.
Adaugă un comentariu
Frumos, mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofa.
Multumesc Corina pentru comentariu!
Cu mare drag!
Multumesc Iris de trecere si semn!
Cu drag!
Multumesc Angelina pentru trecere si semn!
Cu drag!
Tu adu-ţi aminte că-n nopţi fără nori
cerşeam curcubeie la sfinţii din cer,
striveam între pleoape placeri si fiori
hrănind al iubirii parfum efemer.
Superb și aici! Prețuire,
Superb!
Sofz flămândă am vrut dar s+a facut flamandă, vai de capul ei!
Multumesc de trecere si comentariu!
Cu drag!
George ai vrut flamandă sau flămândă? Dacă e aşa cum ai lăsat, adică flamandă... nu are nici un sens. De ce flamandă şi nu română sau franceză... Pentru că nu ai folosit nici un alt element din acea zonă a Europei. Sau... mă rog! Chestiune poetică.
Oricum am citit cu plăcere.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE