Dalta vremii ciopleşte noaptea dăruirii, 

iar infinitul scrie povestea tristă, 

a unor diferite jumătăţi. 

Ca două entităţi saline, 

ne devoră pieirea… 

curgându-ne pe o cale de plin topit. 



Sorbi-voi roua 

în pizma brumei, 

atât de rar; 

cât să-ngălbenească alfabetul pâinii…

durerea-n care colbul ierbii zace

cu gândul sprijinind genunchii unui vis

pus în plutire grea absoarbe fumul morții

coboară cocoșat prin cioburile sorții

zdrelit din cuib de lut un…

cu-n umăr pălit

înscrie-ți tăcerea legendă scrumirii

pe-o umbră de pas așează-mă ninsă

târziu învelit cu parfumul iubirii

ți-acoperă ochii lăsându-mă stinsă…

dezlegarea la ochi

celui ce mă știe

sorții șoaptelor mele

cuvinte suspendate de vid

niciodată nu m-ai privit ca pe o apă lină…

se-nchină la pământ neștiutor

și pieptul cald își pierde dezmierdarea

printre nămeți cu pași de amator

înlăcrimând în cuvântare zarea

prin clipe de îngheț stăpân și vai

știe să treacă …

morții…

sunt atât de cuminți încât tac

deși simt brațele tuturor drumurilor

strivindu-le carnea

în stările lor liniștite

vorbesc destine

despre viețile trecute…

de gând colind… legendă



eram un gram pustiu 

de gând colind

când plumburiu de cer 

un ochi deschis…

de cele pământene

vreau să-ți vorbesc

ție Doamne

celui ce mă știi

peste toate gândurile…

de arșiță profundă

să-mi fii adânca noapte

din iarbă setea firii

sa-mi fii un ochi legat de mistice oglinzi

ai înfruntat furtuni de mucegai și colburi

din încolțita lume…

cetatea unui orb

am fost în mine rostul trecător

când sufletul spre mit ia o cărare

de dor aprins în zbucium gânditor

și noapte a uitat că mă mai doare…

pasărea albă

trece prin zeci de ferestre sparte

îşi caută duminica uitată-n  spatele timpului

la drum rătăcit

măturând praf de lună

cu aripile-i deschise

îngenuncheată–n…

în amin de tine

(celui ce l-am iubit)

Iubite

ţi-am îngropat paşii

în oglinda nopţilor sparte

mi-am răzmăţat tristeţile

şi râul

râul acela ce-ţi curăţa…

şi ninge( pre)scris 

şi ninge (pre)scris cu şoapte cuminţi

în mine tresaltă o…

pact cu imaginarul

creşteau oceane de ecouri într-o

hotărâtă pieire

nu vei cerşi trupului  crucea

pe note rătăcite-n despărţire

te vei pocăi

consumându-ţi  iluzoriu cerul…

balada regăsirii

sub văl de timp arzi veşnică  făclie

îmi eşti  oglinda zorilor compuşi

m-ai pus la ceas târziu oază pustie…

în salt ud

mă acopăr strai

în semne turnate de  formele  minţii

aceeaşi magică bătălie

din fiecare cufăr gol

îmi roade starea liberă la colţuri…

deşert vamal

mă usc o frunză-n  cântecul ninsorii

din flacăra chemării mistuită

nisip de cer din palme-mi sorb cocorii

mă-nscriu scrumire-n fuga năucită

 …

nedefinita putere

putem un ceas să ne petrecem clipa

cea coborâtă-ntâi pe arcuite tâmple

putem să rupem vântului aripa

şi ultimele ploi albastre de cuvinte…

de-atâtea (ne)pătrunderi

între umerii mei drepţi

podul de sare

peste care trece regele

durut de căutarea celei mai blânde căderi

în hăul aşteptării

graţie paşilor săi de…

vrej de timp

de sub cruci să ating văi întinse

cad în umbră de os peste nopţi

prinsă-n ghem de luminile stinse

ca o  ceaţă banală-ntre porţi

cele de fier cu zăvoare de…