deşert vamal

[LUMINITA SCOTNOTIS]

deşert vamal

 

 

mă usc o frunză-n  cântecul ninsorii

din flacăra chemării mistuită

nisip de cer din palme-mi sorb cocorii

mă-nscriu scrumire-n fuga năucită

 

nu curg pe verticală-n astre val

sub alba cruce-a ochiului de sare

în van zădărnicesc deşert vamal

şi din adâncu-mi crivăţul mă doare

 

mă trec în porţi de rumegări sonore

când  visu-mi străveziu se cerne zgură

trece prin mine vânt  de duse ore

şi mă-ngenunchi în lacrimi de făptură

 

mai beau o cupă setea e adâncă

cu-amar un ochi mahmur se tot adapă

barbar şi canibal păcat de stâncă

cu-n bici de sare-n carnea albă sapă

 

 păşind albastru-n inima  mimozei

cu răcnetul subţire prins în clanţe

cred  imposibil un  vlăstar al rozei

sub brumele iubirii să se-nalţe

 

 

[Sofia Sincă]

Plin de zbucium şi amărăciune, eul poetic demonstrează puterea de a respira chiar şi în singurătate şi în nesiguranţă. Doar neajunsuri prăpăstioase, pesimis... Dorinţa de a respira puţină bucurie s-a stins.
''cred imposibil un vlăstar al rozei
sub brumele iubirii să se-nalţe''

Superb Liminiţa! Elegie, dar sublim construită.

Deosebită preţuire, Sofy!

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

v multumesc din suflet, pentru citire si aprecieri! cu drag de voi

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări! Mesajul e un pic criptat, dar metafora e la ea acasă.

[Ion Lazăr da Coza]

Mesaj scris pe glaspapir... Poezie valoroasă.

da Coza

[LUMINITA SCOTNOTIS]

ok Mony

[LUMINITA SCOTNOTIS]

domnule Costy, multumesc! cuvintele dumneavoastra sunt prea mult pentru ale mele umile ganduri. pretuire

[Ionel Mony Constantin]

 Imi sugeraţi prin poezia dvs o formă mai specială de admiraţie:

Aţi creat o adevărată aureolă boreală de metafore, lumini şi sclipiri în permanentă schimbare !