țârâiau prin ierburi greierii-n ceair

când sosi cu pânza să o spele-n lac

eu căzut pe gânduri și-n uimiri de-a șir...

pulpele ei goale m-au lăsat buimac!

cred că luna-n mreje stăpânise iazul

când intrase-n undă cu al ei picior

și prins în fereastră mi-am ciupit obrazul

toate-am pus în seama, doar a viselor.

numai că și bluza îi căzuse-n trestii

părul strâns codițe se zbătea la vânt

când păși spre…

De sus îndreaptă Domnul, ocheanul (presupun)

Spre-ntreaga omenire prinsă-ntr-un „dans” nebun.

„Ce chin să fii doar om...”, spunea un vechi tribun,

Lui Mircea Eliade, Cioran ca bun român.

Cum Tolstoi invocase numai război și pace

De-o horă tot vom pune, aici de-un timp încoace.

În vreme ce la cobză un menestrel sadea

Balade lângă cruce, celor căzuți grăia.

Cum Doamne, nu ne-ncearcă Neculce și pe noi

C-un zaiafet ca-n…

când eu visam cuvinte

de unde-aceste spaime, știi tu cine le scoate? -

că n-am băut cucuta impusă lui Socrate

pentru-a-nțelege lumea și-a te pătrunde-n ea

și-n „la țigănci”, ea viața, prins într-un joc te-ar vrea;

ori în liceu cu-o fată, la mare, pe faleză

vieți paralele, Plutarh... mergând pân’ la geneză.

deși ca Topîrceanu îmi tot căram valiza

sub valul ce-și împinge spre țărmuri doar…

despre tine...

despre tine îmi vorbește

tot mai rar câte-o știre în cotidianul local

cu care mă întâmpină de o vreme

femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,

dar preferă să-mi spună orice minciună

numai să ia de pe mine

povara acestor dimineți gata să-mi repete

că visele mele sunt iluzorii...

ca lacrimile din icoana făcătoare de minuni.

despre tine mai vorbesc și…

poate unde eram încă tineri

ai fugit Cenușăreaso, de la balul interzis

cu Frații Grimm în rădvanul, ce trăsese sub cais...

am ținut să știu urmarea, dar un rând nu mi-ai mai scris.

ani în șir de-atunci, pe lume, ca-n Villon căzu zăpada

umbra ta-‘n focul din vatră îmi părea Șeherezada.

mi-ai fi spus: „Hoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati

încă ești captiv în ele, privind totul ca prin…

ca să fie iarnă...

ca să fie iarnă, cum zicea Villon

groparul din Hamlet a mai dat un zvon;

că pe-un câmp de țară, așa cum spun unii...

ce va fi, cu Yorick s-a-ndoit el lumii.

și de-atunci pe pânza lui Brueghel barocul

doar corbul lui Poe și-a-ncercat norocul,

suflând în ureche celui prins în transă

că-n afara lumii... ar mai fi o șansă.

iar noi sub fereastră, când e luna…

Sunt zile când toamna precum un hoț pe furiș

Prin duzii de la geam ce-mi trimit câte-un zvon,

Pasărea de aur, dând târcoale la horn

În cele din urmă și-a făcut cuib în frunziș.

Năluciri de toamnă vin câteodată, mi-ai zis

Dă roată ca ploaia ce cade în picuri.

Ca mine, tot mai mulți visăm la nimicuri

Ca și tânguirea acelei păsări de vis.

Dar tot nu sunt sigur, îți strig prin somn ca și cum

(Și-mi arăți…