când eu visam cuvinte

[Tudor Cicu]

când eu visam cuvinte

 

de unde-aceste spaime, știi tu cine le scoate? -

că n-am băut cucuta impusă lui Socrate

pentru-a-nțelege lumea și-a te pătrunde-n ea

și-n „la țigănci”, ea viața, prins într-un joc te-ar vrea;

ori în liceu cu-o fată, la mare, pe faleză

vieți paralele, Plutarh... mergând pân’ la geneză.

deși ca Topîrceanu îmi tot căram valiza

sub valul ce-și împinge spre țărmuri doar baliza,

de a rămas nepusă și-acum o întrebare:

pe care față-a Lunii m-ai fi zărit tu oare,

când eu visam cuvinte, ca Hemingway numai lei

cu ochii pe pendulul... uitatului Galilei?

și chiar mă-ntreb, ca Gogol, cum poate fi în viață,

dintr-o manta, ea soarta, pe mulți să-i scoată-n față,

să-i poarte ca Mateiu în birja lui cu crai

și-n zaiafet, Turbincă, să-i ducă până-n rai.

...frumoși nebuni (cu toții) ai marilor orașe

și plosca ce te-‘mbie, la mesele nuntașe.

[Chris]

aveti felul acesta al dv. de  a va plimba prin literatura.. ce frumos! 

[Vasilisia Lazăr]

Întrebări, nedumeriri, mirări, reflecții ale eului liric raportat la fapte, personaje sau autori din literatura română și universală, într-o manieră originală, izvorâtă din propriile trăiri. O „spovadă pe hârtie”, în care cuvintele visate de poet devin picături de chihlimbar și care, dacă nu ne-ar fi dăruite și nouă cititorilor, într-o zi şi-ar putea pierde din strălucire, ori poate ar dispărea în imensitatea nisipului deşertului sufletesc. Mulțumim!

Sărbători luminoase și binecuvântate!

[Tudor Cicu]

Grig Salvan: mulțumesc pentru lectură și comentariu. Mult noroc în Noul An ce vine... și multă sănătate la toți cei care ne citesc. Mult drag!

[Tudor Cicu]

Petruț Dan: De Fănuș Neagu, acest Greuceanu al Literaturii române, mă leagă câteva amintiri. Amândoi suntem născuți pe 5 aprilie (el mai mare cu 20 de ani era). L-am întâlnit prima oară la Casa Sadoveanu/București la un cenaclu. Eram licean și venisem, din Constanța, pentru a-l cunoaște. Am îndrăznit și am luat cuvântul despre ceea ce se citise acolo în cenaclu. Atât am apucat să spun: „Am venit cu marea în suflet și n-aș vrea să plec cu Bărăganul sub pleoape:::”, că Fănuș s-a repezit la stilou și o foaie și m-a pus să repet de vreo două ori fraza aia. Apoi, l-am găsit la o masă , cu alți doi prieteni, la Gambrinus, pe vremea studenției. În LUCEAFĂRUL (era la POșta Redacției și din Liceu i-am trimis ceva poezii), mi-a răspuns magistral. e puțin spus că l-am îndrăgit și admirat. Mi-a fost un idol. AMINTIRI... Mulțumesc de comentariu și vă urez unCrăciun fericit, dar și un An  Nou cu multe și meritate satisfacții personale.  

[petrut dan]

Am citit cu plăcere întregul poem, dar trimiterea către domnul Fănuș Neagu m-a surprins, nu mă așteptam la atâta libertate de exprimare între atâtea timpuri, zone geografice, genuri și nume impresionante din cultura lumii, cu respect, sărbători fericite!

[Grig Salvan]

Un alt periplu prin lumea livrescă, tratată în viziunea personală a autorului, altă ocazie de reamintiri, evocări, împrospătări ale memoriei culturale și prilej de reflecții.

[Tudor Cicu]

Chindea Maria Elena: un comentariu pe măsura zaiafetului amintit și mă face să mă simt ca la un ospăț împăcat cu cerul și divinul destin. Firesc, în capul mesei, tronând la masa mirilor printre nuntași, nimeni alta, doar ea POEZIA. Dar între poezie și Cel-care-o-scrie singurul arbitru e doar Dumnezeu. Adică, cel care îi va salva viața poetului care o va și scrie după plecarea ultimilor meseni.    

[Tudor Cicu]

Mihai Katin: ...da, se pare că lui Aladin îi fusese sortită acea lampă pentru a găsi intrarea în ascunzătoarea comorii, așa cum lui Diogene i s-a părut că doar la flacăra lumânării va găsi poarta de intrare în LUMEA celor văzute și nevăzute în ființa numită OM. Eu rămân la părerea că doar în pana cu care scriem vom descifra toate acestea la un loc. Sau cum credea bătrânul cântăreț din „Cântec despre oastea lui Igor”, că niciodată corzile guslei sale nu vor înceta să-i închine ascultătorului frumusețea și amărăciunea acelui cântec de biruință pe care ni-l aduce poezia. Mulțumesc de comentariu.  

[chindea maria elena]

Ce zaiafet cu genii și mituri colosale iscași tălică p-acilica! Servii din plosca ceea oață pân mă-nbătai precum năstrușnicul „cetățean”! Șî zâc printre sughițuri, eu cu cine votez, maestre???? :)

Evident, cu POEZIA! Îi din plin!

[Mihai Katin]

este adevarat   ca  literatura  este pentru   firea  umana o   lampa  a lui  Aladin  in  masura  in care   suntem cautatori   de asemenea  comori   ,pe de alta  parte  ca  un  adagio  la:

de unde-aceste spaime, știi tu cine le scoate? -

că n-am băut cucuta impusă lui Socrate  as   spune  ca  fiecare  poet   isi  are un pat  al  lui Procust   depinde   de cat   de  curajos  este   in  a  recunoaste  dar  mai  ales  in al folosi!...

cu   multa  pretuire!