Baladå pentru copilårie

Leru-i ler şi leru-i ler!...

Cădeau florile pe casă

Cântau îngerii în cer,

Năştea muma-mpărăteasă...

Dar plecat de mic în lume

Dragul ei copil uitase…

Crâmpei dintr-o viață

Uneori mă întreb

privind cum zboară cocorii toamna,

dacă ai iubit și tu zarea la mare, ca mine.

Dacă iubirea ta a fost adevărată,

ori numai vorbele tale mint mereu?

Ce-i drept, o să-mi fie foarte greu

și pe mare am întâlnit trădări de tot felul.

Așa îi încearcă Dumnezeu pe oameni...

Dacă nu, ursitoarele și-au răcit gura

spunând:

că nu zeama cucutei turnată în ureche regelui…

În vers, să-ți cioplesc sănii și cai

Ca să crezi iar în basm și-n povești de alint

Eu arcul de aur am luat la spinare.

Tu-ai aruncat însă, oglinjoara de-argint...

Și-un lac între noi s-a întins până în zare.

Atunci într-un șoim cu ale lui aripi ca punți

Pentru tine m-am dat de trei ori peste cap.

Tu ai mai scos (iarăși) doar un pieptăn de jad

Și un codru imens s-a ridicat până-n…

Nu se poate face doar cu arcul găuri în soare

Cum nici o ghiulea de tun nu va lovi luna

Dar de la capătul pământului, singur, în zare

Mă uit cât de bine vă e! Și mă mir numa!

Stau lângă îngeri. Firesc, ei mă întreabă mereu

„De ce stelele voastre nu cad cu-ale mele în mare?”

Adevărul doare întotdeauna. Îl aud pe Dumnezeu -

„Spune-le ce vor să audă, nu ce pe tine te doare!"

Am dreptul să vă vorbesc despre…

Și totuși...

Își spuneau toți: Pe mare curând va fi furtună

Și valul îl va-nghiți. Ca focul… rugu-aprins.

De-aceea îndoiala pe tine te-a cuprins…

Cât am strigat:Nu-i crede, că totul e minciună!

Tu dârdâiai în stele și m-ai luat în glumă

Când prăbușit pe scânduri atâta m-am rugat:

Îndepărtează Tată, paharul ce mi-ai dat

Iar ei, zăpada caldă să-i țină loc de glugă.

Și îmi era frig, și totuși……