Nu...

[Tudor Cicu]

 

Nu se poate face doar cu arcul găuri în soare

Cum nici o ghiulea de tun nu va lovi luna

Dar de la capătul pământului, singur, în zare

Mă uit cât de bine vă e! Și mă mir numa!

 

Stau lângă îngeri. Firesc, ei mă întreabă mereu

„De ce stelele voastre nu cad cu-ale mele în mare?”

Adevărul doare întotdeauna. Îl aud pe Dumnezeu -

„Spune-le ce vor să audă, nu ce pe tine te doare!"

 

Am dreptul să vă vorbesc despre iubirea de țară

Despre trădare lângă cerul căzut în eroare

Vă iubesc...  A una și a încă o mie una oară!

Până când versul e ca acel nebun cu o floare.

 

                                                    Tudor Cicu

[Tudor Cicu]

M-am întors de „acasă” (din Dobrogea mea) și acum am reușit să vă citesc comentariile. Dacă s-ar vorbi ardelenește (Doamnă Sofia)în Dobrogea, nu s-ar mai uita cu jind bulgarii spre acest mirific ținut ci ne-ar fi agățat-o ungurii, demult, în cuiul bătut de ei pentru Transilvania.Și mă înclin dinaintea intuiției lui Lazăr da Coza.

[Tudor Cicu]

[Valeria Merca]

De data aceasta muzicalitatea este dată de rimă; masura si ritmul poeziei sunt oscilante. Citită dintr-o răsuflare, poezia place. 

Apreciez mesajul.

 

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie a revoltei, a frustrării nonegocentrice... Am citit cu interes.

da Coza

[Sofia Sincă]

Apreciez sentimentul metafizic din versuri, caracterul filosofic al mesajului, de asemenea. Dar deranjează mult ritmul... Se schimbă și pe vers, nu mai zicem între ele, la fel și măsura versurilor este diferită în cadrul aceleiași strofe. Deci prozodia suferă. Așa dorești versul, dizarmonic?

Aici, corect ar fi: Și mă mir numa! - Și mă mir, de numa'! Asta este expresia ardelenească: mă mir, de numa', numa'...

Semnul meu,

Sofy