mi-e îngăduit să-mi înalţ sufletul 

visând aripi ce străbat atingeri

Sunt prins în caruselul clipelor.

Au pornit ca un vârtej, jocul lor

de dute-vino stare de viaţă.

Totul se învârte în jurul meu

cu o repeziciune din care nu ştii

când eşti ameţit de yin şi de yang.

Agonie şi extaz. Te-ntrebi doar

dacă poţi să-ţi declari fericirea

sau nefericirea din nimicul din zi

în care bântuie culorile gândurilor.

Până şi patul ţi-e un vârtej…

Cei care-njură că sunt și că exist,

să ia o gură de ceară amară

și, când iarna stă să cadă, o gargară

aduce gustul pământului înnoroiat și trist.

Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină

Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,

Sunt cavalerul serii criptat într-o grădină

Ce-și plimbă rădăcina din secetă-n aval.

Și-mi pare noaptea asta o rătăcire nouă,

Mai plină cu…

E drum de vânt cuprins în calendare

Și-i ferecată ziua când se ceartă

Asprite gânduri prinse de uitare

La vama neînscrisă pe o hartă.

Ne râde-n trupuri mersul printre semne,

Suntem  subțiri prin lumea ca o sfoară

Bieți saltimbanci care cioplesc în lemne

Și ani, și luni, și zile ce-au să moară.

Când ducem viscolul, ne paște-o iarnă,

De-s primăveri, ne râde-n soare fața,

Ne ruginește-n ochi și câte-o…

seara pe marginea zilei

frunză

la capul podului

își aprinde țigara luna

rănită

în coapsa tremurândă a apei

păsări de nisip

cioplesc o salcie

adâncă…

Nouri negri-n strai de iarnă
Cată împrejur cu sete,
Din înalt se-ntrec să cearnă
Tainice-amintiri, regrete

Pentru iarna mea din faşă,
Aburinzii obrăjori,
Săniuţa nărăvaşă
Care azi îmi dă fiori;

Pentru  iarna din pruncie
Dalb veşmânt, tihnă-râvnită,
Cuib de-aleasă-mpărăţie,
În colinde primenită.

Între noi doi e-o lume și totuși mi-ești aproape,

Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu.

Deși plâng azi cuvinte, tăcerea să ne-ngroape,

Uitând de noi la masa de lângă șemineu...

Între noi doi e-o lume și totuși nu-s străină

De palmele flămânde care mă învelesc.

Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină,

M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc.

Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri,

Îngenuncheat, pleci…

- Elbe, morții viețuiesc la fel ca noi,                                                               

cu  picioarele-n țărână și capul în nori, …

Se îmbrâncesc oștiri de nori pletoși

La orizont, prinse-n armuri barbare,

Împung cu sulițe vrășmașe-n soare

Și se revarsă-n ploi victorioși.

Se îndârjește cerul să zâmbească

Când vântul scurmă aprig prin unghere,

Raze piezișe, pline de durere,

Seceră câmpul dornic să rodească.

Fiori adânci se bulucesc, de-a valma,

Învolburate valuri mușcă-n diguri

Se-îneacă soarele răpus de friguri

La malul mării suflă vânt, ca…

Spulbera mintea în gânduri răsfirate

din fumul rotocoale trimis în zare

şi aştepta răspunsul din tăcere.

Tăcerea unui telefon fără fir,

deranjat tehnologic când stăcana  

de cafea, cândva aburindă,mi se scurge

pe gât şi zaţul se-mprăştie peste pietre.

Pietre de drum marcat de suflet. Oare

şi-a lăsat zborul din albastrul înalt ?

Doar dorul pleacă şi uită să…

Buimac, trag mineralele la vale

Tăindu-le  faţetele-n  Anvers...

Sunt un lustragiu de cartier,

Pun reflexii albe  pe sandale

Şi pe drumul bituminifer,

Pun doar două puncte cardinale.

M-ai învăţat să fiu atent, părinte,

Şi fruntea s-o aplec umil, în tină,

Din fulerene să aduc lumină

Şi să mă ţin de toate cele sfinte

De parcă-n lumea ta,…

Dimineaţa trimite prin ferestre lumină,

se zăreşte o umbră pe tavanul albit,

lângă mine stă viaţa tot la fel de străină

sprijinită-n oglinda unde tu m-ai găsit.

Las perdelele strânse şi-o felie din noapte

o păstrez lângă ochiul care nu s-a trezit,

herghelii de cuvinte, de tăceri şi de şoapte

galopează aievea printr-un gând rătăcit.

Din nimic se-nfiripă teama c-am să rămân

lăcrimând la balconul unui suflet pustiu,…

n-am mai scris

în mine o salcie mângâie pomeții nebuniei

de aici iubirea pare haina pe care o poți dezbrăca lejer

goliciunea e cel mai bun pansament

și râd. Da, între nopțile trasate cu creta zăpezii

cresc oameni de tinichea

cel mai banal sărut deschide toracele cu finețe de chirurg

orașul devine o arteră pulsând a viață

lumina cade inocent

pe trupuri însetate

să nu îndrăznești să mă uiți

nici măcar în claxoanele…

Închide-mă-n zăpadă cu visurile mele,

Arpegii orfeline s-or naşte în altare,

Iar umbrele-ţi păgâne m-or destrăma bizare,

Când luna, în solstiţii, e pământiu de stele.

Închide-mă în ochiul ce zămisleşte iară

Tărâmurile iernii, fecunde giuvaere;

Captivă este noaptea, cenuşăreşte sfere...

Doar bradul de tămâie lumina-ţi înfăşoară.

Închide-mă în tine, în lămpile cu iască,

O, Doamne, infinitul mă urcă în…

un horoscop banal îmi taie ziua în bune și rele

interiorul pare imun la ce-l lovește are un sunet slab 

drumurile lăturalnice se închid la cea mai mică atingere 

n-am legătură cu ce se desenează sus

aud iarna cum face schimb de nori cu pământul 

ascult chopin 

ordinea de zi mă plictisește curg prin alb atât de negru 

încât nu…

am cunoscut teama

acum o veșnicie 

sau poate azi

când inima cerne liniștea

peste pragul iernii 

umbra își picură sângele pe spinii ceasului 

scriu cenușiu

iubesc albastru

printre sforile dintre prăpăstii

mângâi pământul cu unghiile neputinței

înfloresc

pas recunoscut

în palmele tale

ființă a nopții sfințind culoarea

umerii mei poartă furtuna …

Erai sub zid,

venind

parcă din zodii

cu ulciorul de apă

şi ia ta, fecioară dacă,

avea pe ea şi maci şi rodii.

- Iubite,

bea apă din ulcior

şi ţine zidul sus,

că lupii daci

cad unul după altu-n flori de maci

şi-mi înfloreşte-aici pe ie,

roşul lor!...

.

Romanii…

Valurile plumbuite răcnesc amenințătoare,

Se lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare.

Doare sufletul în mine când văd norii furioși

Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși.

Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută,

Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută.

Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează.

Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează.

Pescăruși…