Furtună pe mare

[Camelia Ardelean]

Valurile plumbuite răcnesc amenințătoare,

Se lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare.

 

Doare sufletul în mine când văd norii furioși

Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși.

 

Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută,

Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută.

 

Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează.

Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează.

 

Pescăruși întârziați se izbesc de vântul rece,

Se feresc, țipând, de valuri, de teamă să nu se-nece.

 

Ascunsă sub o umbrelă, eu de frică mă cutremur,

Umezeala mă cuprinde și mă trezesc, brusc, că tremur.

 

Mă întorc înfiorată înspre hăul care vine

Și cu ochii-ncerc să caut ceva ca să mă pot ține.

 

Nu găsesc, dar uit pe dată ce voiam și rămân mută

Că o mare-așa albastră poate fi atât de slută...

 

Valurile spulberate se strâmbă parcă la mine,

Ca un demon ce încearcă să se sperie pe sine.

 

Văd în zare o tornadă care crește tot mai mare

Și mă rog în gând s-apară măcar un colț mic de soare.

 

N-am noroc, e dusă ziua și cu ea, a mea speranță

Că pe malul apei, astăzi, voi fi ca într-o vacanță.

 

Plec grăbită și speriată de un groaznic bubuit.

Marea asta e bolnavă, cred că a înnebunit!...

 

 

[Camelia Ardelean]

Mihaela Popa, Vasile Burdușă, mulțumesc mult pentru popas și like-uri!

[Camelia Ardelean]

Doamna Gina Zaharia, mulțumiri pentru popas! Uneori prognoza meteo a sufletului e foarte ciudată, așa e... :-)

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, mulțumesc mult de popas și aprecieri! Am efectuat corectura virgulei! Este una din poeziile pe care, încercând să o "dreg" în ce privește ritmul, mai mult o stricam, așa că am păstrat varianta inițială. Referitor la ultimele 3 strofe, o să mă gândesc la sugestia dvs. Încă sunt foarte atașată de ele (și ele de mine). :-) Dar nu e bătut încă ultimul cui, se mai poate interveni! Cu stimă, Camelia

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, eu prefer să văd partea plină a paharului, respectiv aceea că sunt și distihuri care mi-au ieșit, în ce privește ritmul! :-) Stimă! Camelia

[gina zaharia]

Un tablou pictat cu sufletul încețoșat.

[Ion Lazăr da Coza]

țipând trebuie între virgule.

Las deoparte ritmul care, într-adevăr, șchiopătează pe ici pe colo și remarc încântat unele imagini foarte reușite. Totuși aș renunța la ultimele trei strofe - ele dau senzația că e o compunere scrisă de o fetiță îmbufnată căreia marea i-a stricat ziua, și astfel obții un pastel frumușel.

Drag.

da Coza

[Sofia Sincă]

Încercare de versificație în distih despre un moment tulbure al sufletului. Încercare zic, deoarece e nereușită. Cele mai multe distihuri sunt șchiopătate. Vechea ta meteahnă.

Sunt mai puține cele reușite.

Sofy