Între noi doi...

[Camelia Ardelean]

Între noi doi e-o lume și totuși mi-ești aproape,

Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu.

Deși plâng azi cuvinte, tăcerea să ne-ngroape,

Uitând de noi la masa de lângă șemineu...

 

Între noi doi e-o lume și totuși nu-s străină

De palmele flămânde care mă învelesc.

Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină,

M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc.

 

Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri,

Îngenuncheat, pleci fruntea la pieptul meu, duios,

Luceferii ne-alintă, zâmbindu-ne la geamuri,

Iar focul ne-ncălzește în cânt armonios.

 

Se scurg prin mine clipe, de fericire pură,

Ca fulgii de zăpadă, dansează, albe-n zbor...

Iubirea noastră-i vie, nu este-o aventură,

E-o piesă minunată-ntr-al vieții vast decor.

 

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mi-am şters comentariul, aşa este! Am crezut că v-aţi dat seama! Reiau:

Se-scurg-prin-mi-ne-cli-pe / de-fe-ri-ci-re-pu-ră

Măsura este de 14 silabe cu cezura la silaba 7. După cezură se reia piciorul metric cu silabă neaccentuată.

Acum, făcând aceeaşi împărţire în silabe la versul dumneavoastră, cel avut înainte, o să găsiţi ruperea.

În modul acesta, dacă faceţi şi cu restul versurilor din orice text, mă refer la notarea ritmului, o să vedeţi unde trebuie intervenit în cazul unor aritmii. Aşa o să rezolvaţi problema ritmului, încet, cu calm şi în timp. Mergeţi înainte, progresele se văd!

[Camelia Ardelean]

D-lui Iordăchescu: la "se scurg clipe" mi se pare că nu sună bine. Se-scurg-cli-pe-prin-mi-ne. Ruperea de ritm era la primele două silabe accentuate?

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri din suflet și celor care au dat like poeziei mele!

[Camelia Ardelean]

Domnule Iordăchescu, din nou aveți dreptate!! :-) Rectific! Mulțumesc!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Se scurg prin mine clipe de fericire pură...

[Camelia Ardelean]

Domnule Iordăchescu, apreciez întotdeauna sfaturile sau sugestiile dvs.! Am înlocuit primul vers de la ultima strofă ("Se scurg clipe prin mine"). Versul următor l-am modificat astfel: "Ca fulgii de zăpadă, dansează, albe-n zbor". O să mă mai gândesc, poate îmi vine o variantă și mai bună.

Dacă este o regulă în poezie, o să încerc să țin cont de sfatul dvs. în ce privește gerunziul, deși mie personal îmi place să îl folosesc, din când în când. :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamnă Ana Câmpeanu, mulțumesc pentru sfaturile, ca de obicei, pertinente! Am înlocuit în vers cuvântul "cad": "Se scurg clipe prin mine". Sper doar să nu fi ieșit din ritm!

Într-adevăr, încerc să îmi formez mâna, făcând tot felul de "experimente". Cu timpul, sper să vină și acea trăire lirică, de care aminteați! :-) Stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Camelia Ardelean,

Aş avea şi eu o remarcă! Încercaţi să evitaţi gerunziul, depărtează cititorul, nu îl implică! Să fiu mai aplicat!

Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu. În acest vers aş pune verbul la prezent! Ar suna astfel:

Cu paşii tăi, prin suflet, călătoresc mereu.

Un alt exemplu:

Cad clipe peste mine, de fericire pură,

Ca fulgii de zăpadă dansând vioi, în zbor...

Aş modifica astfel:

Cad clipe peste mine, de fericire pură, (aş ţine cont de recomandarea Anei privind verbul cad)

Cum fulgii de zăpadă, dansează albe-n zbor...  sau altfel, cum vă sună mai bine dumneavoastră!

Aş evita şi aliteraţia. Ce vreau să spun... Să zicem că aceasta este forma brută a unui text. Când îl aveţi în această formă, încercaţi să vă aplecaţi asupra fiecărui vers în parte şi să căutaţi diverse construcţii şi asocieri până când ajungeţi la o formulă optimă de exprimare, includ aici şi folosirea figurilor de stil.

Cam asta ar fi părerea mea! E doar o părere, dumneavoastră faceţi cum consideraţi că vă este bine!

Succes!

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, mi-a scăpat!! Am efectuat corectura! Bine că nu a mai observat nimeni! :-)))

Am înțeles, data viitoare praf îl fac (epitetul)! :-)) Stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

Roșesc: pleci capul la pieptul meu, > pleci fruntea la pieptul meu,

E mai bine, dar caută imagini rarisime. Chinuiește epitetul.

da Coza