De unde a venit lumina?

Din negura întunecată!

Urcat-ai noaptea pe colina

Unde  pădurea-i fermecată?

.

Doar am visat că urc și versul

Îmi și zbura mai sus spre stele,

Uimind parcă și Universul

Cu gândurile efemere.

.

De unde a venit izvorul? 

Din sufletul rănit al pietrei!

Ai îndrăzni să pui piciorul

Prin locuri care-i plac poetei?

.

Eu o să tac, iar gându-mi zboară

Spre seri cu…

Hai să cântăm în doi colinde

la case fără de stăpâni,

până când zorii ne vor prinde

îmbrăţişaţi ca doi nebuni.

Să mă priveşti în ochi o noapte,

să plece timpul fără noi,

şi-n templul vieţii fără şoapte

împarte clipele la doi.

Din sute de ninsori să-mi faci

o iarnă simplă cât să pot,

să-ţi strâng cuvintele când taci

cu nemurirea lor, cu tot.

Să-ţi spun că te iubesc, iubire

la ceas târziu…

Timpul plânge durerea ochiului în care

Oasele nisipului au cimentat spinii amărui,…

prin ființa iubită

ca un călugăr plecat

să-și ducă ruga

în locul unde lumina

făurește cuvinte spre înalt

mă închin în taină

ridic ochii

și las lacrima veșmântului

sub care mă închid

om - cu faptele mele

rele și bune

mărturisesc adevăruri

și rostesc

te iubesc, omule

te iubesc

pe tine și pescărușii tăi flămânzi

uitați pe malul fluviului

în care…

Mă taie niște gânduri imaginare;

incoștientul devine palpabil,

iar aerul are formă.



de câte ori vreau să am aripi,

știu că zborul nu poate fi închis;

pământul nu e decât un zbor

pe o cuprindere nesfârșită.



inspirația și respirația,

mai presus de viețuire,

este arta de care are nevoie sufletul

ca să poate vedea o frântură din cer.



eu pot uita doar înfăptuitul;

imponderabilitatea și neatinsul…

să fii prea habotnic

e ca și cu excesul de modestie –

sărsăiește…

Trec poeți blazați

la crucea cetății

spre un alt anotimp,

mai prielnic,

unde dorul s-a copt

revărsat peste vad,

inundă câmpia

reverberând cu greu

un cântec abia născut.

Clocot și vuiet pornesc poeții

la marginea durerii

își ascut…

de dorul

colindului din suflet

pentru tine

Tată.   

Fire de cer pustiesc zălogite

funii de scrum, talismane vrăjite;

un alb cerşetor prin vreascuri de stele

plânge o…

adună din omăt
aşchiile timpului
în care lemnul mut
şi-a lăsat modelat
ţipătul dăltuit în tăcere

ciopleşte-i întreaga durere
la gura sobei
şi soarbe din paharul
plin ochi cu orgoliu încălzit

ascult timpul



ca pe o şoaptã



şi tremur de spaima clipei



ca de o eternitate ce se repetã



precum o bãtaie de inimã



între douã iubiri

.......................

ascult timpul prin tine…

Lacrimile mele, pământ,

ol modelat mai jos

de gând,

înlocuind netocita speranță

mai verde, mai aproape

de noua zi.

Cioplesc mereu

visul neterminat

să ia forma începutului,

să-mi sece plânsul

cu accentul pe prima

treaptă a primăverii…

plutește efemer ora

e respirată de timp

pulverizat univers 

bântuie suflete

unite

prin strigăt devin scuturi

în izvoare de lumină

își călesc dur cuvintele



străine par



gândurile tăcute devreme



adorm picături furate

tic-tacuri rup bătăi

încleștate pe inimi

înghețate silabe acoperă versul



rănit de arcușul viorii

atârna sunetul

fără cântec

rătăcit…

Mai ninge-ntr-un capăt de ţară

pe-un deal cu livadă de pruni,

la geamuri cu gânduri povară

lăsate prin timp de străbuni.

Icoane pe prispele ninse

privind către poartă cu jind,

de zidul uitării stau prinse

ca viaţa-ntr-un simplu colind.

Tot ninge şi nimeni nu spune

câţi pruni mai rodesc ca-n trecut,

când fulgii sunt doar rugăciune

şoptită-ntr-un suflet pierdut.

Mă las viscolit şi mi-e dor

de prunii ascunşi în…

Îmi colind

sufletul cu leru-i ler

şi bucurie

să-mi ascult şoaptele

din ziua sfântă

când pe pământ

a coborât

din steaua de pe cer

Iisus.  

frunza necăzută

încolăcind un ram de umbre alungit

încorsetat de frig

cade greu  

prin iarbă

acoperă un pas ce-i lăsat stingher

sub un strop de linişte

nu mă vezi

răsuceşti călcâiul în sâmbure de câmp

strivit e pământul, ghiocei din alb

rupt în amintiri

miroase a dragoste

privirea sticloasă  ascunsă-ntr-un sfârşit

cu aduceri aminte la început

de anotimp

umpli paharul gol…

Va ninge iar ca-n amintiri

Ca-n basmele de altădată

Peste iubiri şi despărţiri

Cad pansamente moi de vată.…