Infinitul nesfârșit

[Vasile Ionac]

Mă taie niște gânduri imaginare;
incoștientul devine palpabil,
iar aerul are formă.

de câte ori vreau să am aripi,
știu că zborul nu poate fi închis;
pământul nu e decât un zbor
pe o cuprindere nesfârșită.

inspirația și respirația,
mai presus de viețuire,
este arta de care are nevoie sufletul
ca să poate vedea o frântură din cer.

eu pot uita doar înfăptuitul;
imponderabilitatea și neatinsul
fac parte
din memoria cea dinaintea nașterii
și care, intactă,
fără timp,
ne depărtează de moarte
când teluricul încetează de a fi prezent.

dacă ai ști unde sunt,
s-ar putea să-mi dau seama când și unde
mă aștepți
tu,
dragoste mare și nedesăvârșită. 

[Mihaela Roxana Boboc]

imponderabilitatea și neatinsul 
fac parte 
din memoria cea dinaintea nașterii 
și care, intactă, 
fără timp, 
ne depărtează de moarte 
când teluricul încetează de a fi prezent. 

Idei expuse într-un mod original.

[Corina Militaru]

inspirația și respirația, 
mai presus de viețuire, 
este arta de care are nevoie sufletul 
ca să poate vedea o frântură din cer. O întreagă filozofie, aici. Admiraţie!

[Sofia Sincă]

Poemul meditativo-poetic învăluieşte idei originale, de fapt sunt cele ce personifică poetul...

Ar dori să ignore clipe ce-l afectează, să trăiască doar bucuriile vieţii, să poată iubi, să poată zbura în infinit.

Mă tem că infinitul nesfârşit este pleonasm.

Am citit şi am admirat construcţia intelgentă a poemului.

Sofy