ninge iar

pe de rost ninge
acelaşi ritual
viscol
prin cuvinte
e frig
tremur şi scriu o scrisoare
dragă moş crăciun
nu mai veni la mine
cu barba aia de vată
nu mai veni
de sărbători
îmi doream ambrozie
a dispărut
ca mit
şi vrei să mai cred în tine
când ninge pe de rost
poveşti fără poveşti
la gura sobei
fără…

La ciutura fântânii din basmul cu icoane

Revine să se-adape ispita care plânge...

Pierdută între astre a sa făptură strânge…

nu-l aștept pe moș crăciun

darurile mi-au fost deja împărțite

odată cu ursita

zilele trec anonime

forfotă și multe promisiuni în prag de sărbători

cel mai frumos Crăciun

cadouri copiilor cuminți

ambalaje scânteietoare

singura lumină care moare

pe chipul fiecăruia

e steaua pe care nici păstori

nici magi

n-o mai urmează

n-am fost niciodată atât de orbi.

*prezentul text e…

desenez grafice în care asez infinitul

când la stânga cu minus când la dreapta cu plus

toatã aceastã viziune din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu pe o cruce

rãstignit din iubire

când din prea multã când din prea puţinã

toatã aceastã viziune din centrul unui suflet bãnuit

acea suflare divinã imposibil de demonstrat

......................…

Nu trebuie să-mi spui în asta seară 

ce s-a-ntâmplat în parcul cu statui, 

pe unde-am presărat ultima oară 

ce…

Poezie circumstanţială de timp

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Drumeți pe căile-nserării

Desperechem prin ger și gânduri

Și scriem doar uitării rânduri

Pe coala rece a uitării.



Abia dacă un semne ne facem

Din răsucirea seac-a orei;

Cu prima raz-a aurorei

Înghețul clipei îl străbatem.



Nedespărțiți cândva de zare,

Azi umplem fără nicio punte

Încețoșeri de creste-n munte

Și-ntinderi ce-au uitat de cale.



Abia dacă ne dăm binețe

Printre cuvintele uitate;

Trăim și știm: nu se…

aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale

aș fi renunțat la spinii de companie

pe talpa unui ocean

aș fi fost ucenicul…

Dorinţa freamătă o melodie

Cu poftă de amor clipele amuţesc

Tăcere în senzaţii torni

Vag 

Neştiind cum şi până când

În noaptea asta cu aromă

De fruct interzis

Mă laşi să curg

Nesaturat

Din emoţii  sorbi

Ca şampania degustată 

A plăcere

Şi...

... şi tăcut mă bei

Un vis m-a spulberat în neant,

În frecuşul de sare stelară

Oţelul din mine potcoave-a călit

Adăugate luminii ce coboară.

Meşterind tămâiez copite de cal,…

am deschis ușa acestui anotimp

privindu-l în găvanul ochilor

rostogoliți peste densitatea luminii

în stelele lui

timpul stălucește

întorcând sufletul cu fața

spre iubiri exilate

 stau la gura sobei

privesc cum flăcările dilată frigul

din lucruri uitate…

Motto: "Visul este o scurtă nebunie iar

nebunia este un lung vis."

(Arthur Schopenhauer)

 …

 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 

 S-ajung pân la tine la dig,

 Nu vezi ce ninsoare se-abate?

 Cresc umbre, zadarnic te strig!

 E timpul proscris în iubire

 Și drumu-i cu cioburi minat,

 Citesc rugăciuni din Psaltire,

 Eu veșnic, de dor vinovat!

 Pe buze țes fluturi de gheață

 Brodați de lacrimi și ger,

 Mă-mpiedic în care de ceață, 

 Nu-i timp, nu-i cărare, dar…

Aş îngropa iubirea drept comoară

la rădăcini de secol părăsit,

când iernile în timpuri se coboară,

şi visele-ntre ele s-au găsit.

M-aş depărta cu gândul de cuvinte

să nu tresară tâmpla în zadar,

cât tu te naşti din altă rugăminte

şi zilele se-ascund în calendar.

Încerc s-ajung la margine de viaţă

cerând iertare miilor de sfinţi,

că, te-am iubit în orice dimineaţă,

fiind atât de sinceri şi…

la început nu te cunoșteam

aveai picioarele…

La noi

se bocea

și încă se bocește

în versuri…

Lumină-n veşnicie 



Suntem călători pe cont propriu, 

trenul pornit 

în călătoria…

La marginea dorului lăsasem

iubirea să te aștepte,

într-o toamnă cu dinți

de lupoaică tânără,

 adulmecând un tulbure

început de iarnă.

Ori eu, ori tu,

cine va cădea primul

cu fulgul de nea conceput

să acopere sfârșitul,

ca o cortină la un spectacol…

Lumea venea în urma luminii,

Ochii lui semănau cuvinte…