Bocet

[Ion Lazăr da Coza]

La noi

se bocea

și încă se bocește

în versuri

Măi Costică, măi Costiiică

De moarte nu ți-o fo’ friiică

De m-ai lăsat singuriiică

Șî nu mai poci măi Costicăă… ă… ă… ă…

(puteți să mai adăugați un ă doi

după gustul fiecăruia) și

nu-s primul

care observă că văduva

se jeluiește pe sine

nu pe ăla țapănu’

de pe laviță

– Neterminate!

Ne lași neterminate-ți zâc!

– Ho, că n-am murit, fa!

ieși Dumitru

trântind ușa zdrang

după el

dându-i femeii dreptate

în sinea lui

era nătânguț

dar judeca simplu și corect

(corect

hmm

mai vedem noi…)

pusese de mult gând rău părului

avea păr

crescut în coastă

aproape-n hat cu Jâgăraie

și toate perele curgeau la ăsta

ăsta om rău

urmărind să-l corhănească de cosire

că și așa era umbră stearpă

jurase vorbă cruntă

că-l cotonogește de-l prinde

pe bucata lui

sterp Dumitru nu era

dar nu era sângele lui

întors din prizonierat

se află văduv și-aduse la el în bătătură

o rătăcită bălăioară

c-o fătucă-n poală

fătuca-i de măritat de-amu

or nu le terminase

vezi bine

nu le trecuse-n acte

asta-i ceruse Mafrana

și ceva zestre pentru fată-i mai ceruse

de plecă și-n astă dimineață

la treabă apăsat și fără tutun la chimir

ca-n filmele americane

urca o cracă

spunea o replică

urca o cracă

spunea o replică

las’ fa muiere

vorbea singur gâfâind

te duc

la primărie

te trec

la mine

și pe

fată

o

termin

c-am vorbit

cu Nicu

Pălă

lău

de două

cergi vărgate

zestre

nu

șagă

și uite-așa ajunse-n vârful părului unde-nnodă

funia din păr de capră sură

la coborât

nu mai glăsui ceva

că-l tăia subțire

vântul lui Ignat

celălalt capăt și-l legă

de mână

strâns

când răpus de toporul lui

bătrânul păr o s-o ia la vale

el o să-l tragă la deal să n-aibă

infamă ceartă cu megieșul socoti

știți cum aruncă

pescarul nada

nadă a fost și Dumitru preț de două trei

secunde prin aer

și-ntreg păru’ ajunse-năuntru-n grădină la Jâgăraie

iar el hăăăt

dincolo

taman în cosirea lui Nifrică

până-n crucea nopții

deja se răcise

pe năsălie

Mafrana

cu toporul și funia-n mâini

martori tăcuți ai dramei

dar și arme împotriva zăgănosului

de cumnat

începu a ghersui

arsă de durere

s-o vadă tot satul acolo adunat

Măi Dumitru, măi Dumiiitru

mi-ai băgat tot păru’-n’uuuntru’

m-ai lăsat neterminaaată

șî pi mini șî pi faaată

 

la căpătâi să nu-mi bociți

că cine știe ce v-o ieși pe gură

de emoție

                  zăgănos - de la zăgan (vultur hoitar)

                                 din ciclul „La Ghizunie”

[gina zaharia]

Așadar nu sunt singură, aDa, ia-o pe urmele lui da Coza să vezi ce de comori în La Ghizunie!

[gina zaharia]

Domnule, ce zici că făceam eu când adunai lumea să-ți asculte ultimele (la data de 19 decembrie) emoții? Iaca, am venit și eu acum, singură-singurică, da' tot mai răsună satul de bocetele alea de pomină:)

Cu mare drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Păi de asta și zic să nu mi se bocească la cap, Angelina. Emoțiile...

Drag de popasul tău.

[Nădejde Angelina]

Am asistat şi eu la astfel de bocete! Râsu' plânsu'!

Admir cu cât talent redaţi această lume, care uneori, pare de poveste! Dar nu este!

[Ion Lazăr da Coza]

Cred, Nuța, că dacii aveau dreptate!

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu ți-am savurat comentariu, Mihaela!

[Ion Lazăr da Coza]

Augustaaaaaaa, Mafrana ta e mai tare ca Mafrana mea!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Îmi place textul! spuneți domnule Iordachescu. După cum probabil ați observat și eu ezit să-mi cataloghez aceste scrieri. Vor fi poezii, poeme, prozo-poeme, proză fracturată?... Important, zic eu, e să fie Literatură.

[Ion Lazăr da Coza]

Să tai vițelul cel gras, domnule Constantin?

[Ion Lazăr da Coza]

Corina, am mai spus-o, depinde cine alunecă pe gheață... Dacă eu, e o dramă; dacă Trabăs, m-aș crăcăna de râs!