lacrima
într-o scrisoare albă
netimbrată
să mă amendeze vremea cu o ploaie
fără de sfârșit
potop peste un fluviu al neputinței de a fi
femeie de ape
femeie de zăpadă
în tăcerea fără liman a neliniștii mele
când aștept
steaua în care să-mi petrec
toate cuvintele rămase - fructe amare
dintr-un anotimp
pe care nu l-am învățat pe de rost...

mă mustră inspirația de ceva timp

 acuza o durere înfundată

 între aortă și ventriculul stâng

 inima mea suferă grav de poezie

 în ultima fază mănânc litere cu pumnul

 mi le-a prescris un critic bun

 dimineața pe stomacul gol

 la amiază imediat după prânz

 și seara întotdeauna înainte de culcare

 fac dragoste cu toate cuvintele

 întoarse pe față

 poate-poate așa se mai naște un vers

 se mai împlinește o…

să luăm un cuțit de ochi și să despicăm…

Aur şi bani, argint şi diamante,

Rapacii trădători, adună, adună-n cont,

Găsesc şi pentru crime scuze,

Iuda modern, clonat, se vâră peste tot.

Nimic nu le mai stă în cale,

Ţara o vândură, cu ochii închişi

Iubiţi-i…

La Alba Iulia iar s-aude clopot

Și mereu va fi așa din an în an,

Ca un răspuns la acel sacru clocot

Care-a adus acasă neamu-n neam.



Se-nalță tricolorul până-n stele

Când cerul stă a iarnă ca să ningă;

Deși nu-i tot hotarul țării mele,

Speranțe sunt ca harta să-l cuprindă.



Veni-va Nistrul mai spre Prut, încoace,

Căci ne-a ajuns răbdarea-n saturație;

Jupânii lumii n-au cum să se joace

Mereu și iarăși cu aceeași nație!…

Şi te iubesc aşa cum eşti,

obositor de inocentă.



Credulă stai în faţa celor care

promit de mâine traiul cel mai bun

şi-şi umflă precum zepelinul,

plămânii fără de simţiri.



Îmi umplu sufletul de ţară,

mă rog ca să rămân român,

în dulcea glie strămoşească

în dulce graiul meu străbun.



Să pot cu glasul rugăciunii

unirea neamului s-adun.



Mă-nalţ…

Am ochii-ncețoșați de-atâta plâns

pe frunte riduri albe-mi cresc,

şi palmele ce dureros le-am strâns

de trupul drag mereu îşi amintesc.

Vreau doar o noapte-acasă să revii

să mă strecor în trupul tău cu viaţa,

şi poate-ntr-una din minuni târzii

n-ai să dispari când vine dimineaţa.

Mi-au înflorit ninsorile prin gânduri

se-aude-n suflet viscolul cum bate,

şi te iubesc scriind aceste rânduri

să ţi-le-ofer cândva-n…

Nu te-am strigat, iubire, niciodată

Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac

Şi vin spre tine-atât de-ngândurată

Nici nu mai văd în jur cum se desfac

Abisuri albe-n file de zăpadă

Ce-nghit hulpav doar paşii dintre noi,

Fulgi de nelinişti mari ce-ncep să cadă

Şi cum se-adună umbrele-n convoi.

Înaintez cu greu şi-mi duc târziul

Povară ninsă-n pleoape de îngheţ

Dar nu renunţ să-mprăştii argintiul

Acestei…

 poate așa râurile se vor întoarce la izvoare…

cicatrice este noaptea-n care

bezmetic

umeri mi-ascundeai

sub muşcaturi

mă dor şi urmele pe coastă

când frântă-n palme

pofta mă strângea

sub pletele-mi udate-n respirare

tot un sărut

în ploaie

şoaptele-ţi curgeau

atât de proaspete 

rămase

te văd mereu

nu m-ai văzut de-un veac

aşa îmi spui

când te privesc

cum o mai duc ce fac mă tot întrebi

de bine sunt la fel

răspund încet…

mai stingher ca oricând

gândul meu înapoiat brumei

caută verile

nebuniile acelea rotunde

în care ni se cufundau zâmbetele -

sfere unde lumina se închidea sporadic

să ne arate că soarele e în noi

un uriaș ce ne prinde în brațe

fără să știm

fără să vrem

noi - copiii neascultători

aruncând mingea-n oglinzi

de unde stelele au dispărut ca prin farmec

poate de prea…

patria e umărul bunicului

stejarul înalt de acum

unde se odihneşte luna

dimineţile reci



albastru de voroneţ



e inima caldă a bunicii

altar în pogonul de grâu



aurul vieţii



braţul tatălui

smuls de ribbentrop-molotov

pe prispa Basarabiei



roşu martir



patria e mama

părăsită în casa de…

M-ai vrut diamant de gheață răsfirat pe-al iernii rol,

Să mă șlefuiești în salturi de la cer la demisol,

Să m-aprinzi în ruguri stinse peste alte dinastii

Și să-mi…

strâng cătușele acestui timp

purtându-ne legați viața-ntreagă

de pielea pământului

nu prizonieri

ci exilați într-o grămadă de lucruri

mărunte

înșeuând continuu la cai

să tragă tot mecanismul înainte…

Nu mai privi noroiul "dăruit" "de-afară",

Priveşte-n ochi ţăranul, înclină-te şi taci!

Ascultă-i versul doinei, buciumul de seară

Ce-şi laudă pământul de la străbunii daci!



Nu mai privi uscate ramuri din păduri

Priveşte-n ce magie te poartă un artist,

Întreabă-l ce e foamea, ce-nseamnă să înduri

Şi-i vei afla durerea: e vesel când e trist!



Nu mai privi spre ştirea boldită de…

Picioarele

aleargă pe brazda bunilor

acoperită

de astfaltul din noi.

Prin crăpăturile ivite,

sufletul lor creşte,

m-agăţ,

mă-nalţ

cu roşul ce curge prin vene,

stăpânesc orizontul galben

din privirea

cu cerul albastru

ce-mi dă nemărginirea

pe nori

cu…