Nu-ți cer să mai rămâi, deși aș vrea

Să văd, cu ochii mei de peruzea,

Cum zorii se revarsă peste noi

Ca altădat`, cu soare sau cu ploi.

Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng,

Cu al tău zâmbet de copil nătâng,

Când pașii tăi cu sunet cristalin

Se depărtau sau iar păreau că vin.

Eu te-am zidit pe veci în al meu gând,

Dar nu-mi doresc să te păstrez plângând,

Ci-n geana unui vis neterminat,

Cu un…

un mugur de cântec

răzbate

prin inelul de iarnă al lunii

pianul de sunete al nopţii aşterne

o ninsoare de greieri

peste câmpuri stinse-n tăcere

arbori de ceaţă ating

raze

printre gratiile cuburilor de aer

flori de zăpadă redefinesc

harta zborului

conturată de aripa unui flutur de gheaţă

inima

inima

se prăbuşeşte peste cupola

sculptată-n răsăritul unui mugur de cântec

pe portativul…

Am jucat. Un rol. Nici nu ştiu dacă am fost

un actor bun pe scena vieţii. Se perindau

peste tot sufleori. Părea că mă bucur

când îmi ieşea o „bucată”, dar nu era piesa mea.

Nici nu ştiam să ridic privirea. Până-ntr-o zi.

Când, un alt sufleor mi-a arătat albastrul.  

Era Sufletul meu. Nicio primăvară de atunci,

nu e mai frumoasă ca toamna mea.  

Am învăţat să pictez şi să…

ursitoarele

au pe tălpi

scâncete de prinți

și pe brațe

urlete de cerșetori

adăpostul lacrimilor

stă să rupă evantaiul

din coasta ruptă 

un iluzionist  

invită asceții

 la cină

una câte una

minciunile roșesc

se rostogolesc

se umflă  

toți aplaudă

numai ursul

și lanțul

așteaptă

soborul

pe șine

vine…

De multe ori am crezut că şi cerul are păcatele lui

ploile căzute sunt dovada că sus se duc războaie

spirite îmbrăcate în rochii de flori scutură roua

dimineţile sunt pline de lacrimile stelelor

corbii ducând în gheare curcubeiele zilelor vechi

bat cu aripile în uşile albastre fixate în balamale ruginite

stâncile poartă povara dorului prins în floarea-de-colţ

prăpăstiile seamănă cu ţărmul la care valul e doar amăgire

obosit închid ochii şi-mi…

Cu poeme te dezmierd,

Din zori până în seară,

În iubirea ta mă pierd,

Ploaia mea de vară!

În cuvinte te îmbrac

Când mă faci să sânger,

Uneori ești pui de drac,

Alteori ești înger.

Cu petale te alint,

De la flori de gheață,

Pe câmpia ta colind

Până dimineață.

Tu ești focul meu încins,

Tot tu ești și apă,

Tu mă stingi, tu m-ai…

Nu plânge, Fecioară, blajinul* şoptea...

O Sâmbătă-i albă-n alunul cu sori,

E iarăşi Crăciunul... celeste prinsori 

Îţi fumegă luna în sălcii, pe-o stea.

Nu plânge, Fecioară, ninsorile verzi,

Lumina-i fuioare, prin ţest a trecut,

Tăcerile-n sănii de lut s-au născut...

Flămândă e moartea, în geruri o pierzi.

Nu plânge, Fecioară, doi ochi pătimaşi,

Te-nchipuie brazii-n sihastre comori,

E apa un şipot…

E construită în suflet şi cu suflet

şi o candelă mereu dă lumină paşilor

care-mi poartă trupul spre locul nostru.

Tată.

Un loc ferit de toate privirile care iscodesc zarea.

Suntem doar tu, eu şi el - Sufletul. Nu ne lasă singuri

niciodată şi florile… Le vezi Tată ? Nici nu se cunoaşte

toamna. Sunt verzi şi colorate toate în boboci

şi sunt sub forma crucii şi rodesc, înfloresc…

Te-ai aşezat la grinda nopţii

Să vină Moşul aşteptat,

Dar nu ştiu, un blestem al sorţii

Se pare că l-a-ndepărtat.



Ai mâna-ntinsă a dorinţă,

E-atât de mică şi suavă

De parcă-ntreaga ta fiinţă

Ar fi pe marea vieţii-o navă



Într-o derivă absolută.

Ştiu că ţi-e foame şi ţi-e sete,

Dar într-o peşteră tăcută

Visul tău alb o să se-mbete



Cu lacrimi calde-a…

implozie cu măruntaie de visuri

mă țin de-un vas înot împotriva curentului

n-am habar de lumea de pe sens

nici de solitudinea traiectoriei

cum îmi trece mai mult decât rece pe toată suprafața ființei

au plecat probabil când eu am uitat să mă mai nasc

dintr-o moarte întâmplată ieri

prea multă zarvă

prea mulți călăi

prea multe pumnale

prea multe menghine care strâng și iar strâng

niciun glas din mine nu mai strigă…

Îmi este greu a scrie, Domniţă răsfăţată,

acum când noaptea vine, cu răsărit de lună;

sunt tot aşa cum ştii, drept ca niciodată,

dă-mi, la despărţire, strângerea de mână.

A fost a mea mândria, iubirea, visul, toate…

le-am ferit cu grijă, numai pentru tine;

înmugurise viaţa, nădejdile îngheţate,

adăstând sub soare, au crescut cu mine.

Asemeni stelei ce cade de pe boltă

te-ai mistuit în noapte, când te-am…

Rănește-mă! N-o să mă clatin

Ca frunza risipită-n vânt,

Nici n-o să mă sfărâm, de teamă,

Ca o movilă de pământ!

Cuvintele încremenite

Pe buze reci vor adormi,

Iar zidurile de-ntuneric

Pe mine se pot prăvăli.

Nisipurile de speranțe

Surpa-se-vor încetișor.

Și ce? Oricum în urmă nu e

Nimic să-mi fie de-ajutor.

Rănește-mă! Timpul oftează...

Hai, joacă-te cu clipele,

Aruncă…

Albi de răcoarea toamnei se aştern norii

pe cerul meu albastru şi soarele îşi aruncă

razele peste ochi când înalţ privirea.

Se tulbură în puncte negre.

Mă zgârâie,

mă sâcâie,

mă calcă pe bătături mintea.

Încolţeşte gânduri printre rânduri şi lupta continuă.

Lupta cu zborul. Mai sunt cincisprezece paşi,

cincisprezece trepte. Închid ochii.

Privesc înaintea lăuntrului meu.…

Minune truditoare-n chilie de sihastru,

înfiorată umbră ce se-nvelește-n fum,

apus timid în noaptea ce-nmugurește-albastru, 

tandrețea-n scrâșnet - versul, petala din parfum.

Dor de viaţă,

dor de stele;

dor în cântec-

poate jele.

Totu-i freamăt,

ca o boare,

şi un ţipăt

de cocoare.

Urcă timpul,

prins în oră;

are chipul

auroră.

Dor de viaţă,

dor de stele;

dor în cântec-

poate jele.

poţi să-mi împleteşti

existenţialo

matinal şi atât de precoce

claustrofobia

cu ştrampii tăi prea lycra

să rămână credibili întregi

în ascensorul acesta nebun

dinspre moarte spre viaţă

în care m-ai azvârlit

placat

aproape disperată

din dragoste

 să mă faci  incredibil

 eseu

antologic

chiar în buturile

 şi sub nasul

rivalei de la parter devenită

brusc…

Suntem sclavii propriului trup,

Ai eului metamorfozat.

O avalanșă de emoții contradictorii

Ne înăbușă continuu.

Nu mai gândim limpede,

În norii întunericului fiecărei clipe...

Trăim vise destrămate de rațiune,

În creiere goale, de carton –

Carcasă fără conținut,

Într-o viață pe care ne amăgim

Că o putem transforma în parodie,

Când ea este o dramă.

Ne…

genele mele nu falsează surprind ecoul

inimii sparte ca o tobă 

nu plânge pe vitraliile unde gelozia

doarme in batiste de unică folosință

armonia îmi împletește părul

se jură pe nopți bezmetice tu arzi

scrisorile minții nu sparge lacătul

dintre lumina blândă și soarele întunecat

Vinovat de iubire în toţi anii ăştia, mă aflu. O aruncam

în fiecare fâlfâire de aripi din zborul păsărilor de dor  

nebun, de albastru, până-n toamnă, cand plecau

în ţările calde şi eu rămâneam să-mi ling  

rănile lăsate în trup de zbateri de ochi

clipiţi după suflet. Acum,  

mi-am căptuşit încăperea  

pentru el. Am strâns căldura

de peste ani şi nu-l mai las

să plece. Să stea la…

strânge-mă acolo în sălașul sufletelor pereche

adună-mă de pe unde m-am împrăștiat

plimbă-mă printre visurile-ți toate 

dă-mi la pachet câteva să am și eu de zile negre

risipește-mă printre iluzii

caută-mă într-o poveste cu happy end

să-ți spun cum a fost niciodată ca odată sau ceva de genu`

topește-mă în sângele tău și călător al ținutului fă-mă

pânze albe am să-ți întind în vânt să vezi departele cât de aproape e

am să-ți las…