respiră-mă

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

strânge-mă acolo în sălașul sufletelor pereche

adună-mă de pe unde m-am împrăștiat

plimbă-mă printre visurile-ți toate 

dă-mi la pachet câteva să am și eu de zile negre

risipește-mă printre iluzii

caută-mă într-o poveste cu happy end

să-ți spun cum a fost niciodată ca odată sau ceva de genu`

topește-mă în sângele tău și călător al ținutului fă-mă

pânze albe am să-ți întind în vânt să vezi departele cât de aproape e

am să-ți las bătăi de inimă pe unde calc

așa ca să nu doară plecarea-mi bruscă

să le-atingi moale să pășești lângă

iubește-mă să mai apuc o altă naștere 

mie viața nu-mi ajunge să te...

să te cuprind

respiră-mă ritmic și încăpățânat

nici ție n-are să-ți ajungă...

aerul

[Ion Lazăr da Coza]

happy-end

Și io susțin...

Și mie-mi place.

da Coza

[gina zaharia]

Finalul te lasă fără aer :)

[Corina Militaru]

Frumos! Înflăcărată declarație! :)

[Sofia Sincă]

Susțin comentariul Anei, inclusiv părerea de a scoate ceva de genu. După ce că este o expresie de cartier nu e deloc poetică.

În rest o frumoasă și aprinsă declarație de dragoste.

Aprecieri.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Lirism cald, frumos. Ai nişte pasaje prea colocviale pe care eu le-aş elimina. Aş scoate ceva de genu, mi se pare că nu are cine stie ce valoare expresivă, e mai mult un balast. Şi acel să te cu puncte de suspensie, ori spui ceva, ori nu spui. E o poezie sinceră şi interesantă. Am citit cu plăcere

[Iordachescu Dragos Nicolae]

să-ți spun cum a fost niciodată ca odată sau ceva de genu`

Frumos, Carmen!

[Valeria Merca]

Admiratie! Drag,