Epistolă unei domniţe

[George PENA]

Îmi este greu a scrie, Domniţă răsfăţată,

acum când noaptea vine, cu răsărit de lună;

sunt tot aşa cum ştii, drept ca niciodată,

dă-mi, la despărţire, strângerea de mână.

A fost a mea mândria, iubirea, visul, toate…

le-am ferit cu grijă, numai pentru tine;

înmugurise viaţa, nădejdile îngheţate,

adăstând sub soare, au crescut cu mine.

Asemeni stelei ce cade de pe boltă

te-ai mistuit în noapte, când te-am sărutat;

n-ai lăsat o dâră, ochi adânci de ciută,

puţin îţi pasă, că totul ai uitat.

Te-am cunoscut bine şi ţi-o spun acum,

taina ta nu-i pentru mine ascunsă;

eşti la fel ca toate, calci acelaşi drum

şi te laşi în viaţă, de plăceri ajunsă.

Un ţârâit de greier am s-ascult doar eu

şi freamătul pădurii trezit în faptul serii,

voi merge singur şi n-o să mor de greu,

acum e primăvară, şi-au dat în floare merii.

Asemeni stelei ce cade de pe boltă,

te-ai mistuit în noapte şi te-ai supărat;

şi n-a rămas o dâră din văpaia scurtă,

puţin îţi pasă, că totul ai uitat.

Precum albina, ce zumzăie din floare-n floare,

de am să pot, hoinar voi fi şi eu;

voi strânge fericire îmblânzit de soare,

nimeni n-o să-mi fure din ceea ce-i al meu.

Şi stropi de ploaie, şi picături de rouă

vor limpezi cascada visului târziu,

voi zbura cu vremea în lumea asta nouă –

doar vânzător de vorbe, atâta n-am să fiu.

Asemeni stelei ce cade de pe boltă,

te-ai mistuit în noapte şi ne-am depărtat;

şi n-a rămas o dâră din văpaia scurtă,

puţin îţi pasă, că totu-i terminat.

[Ion Lazăr da Coza]

nouă –

Aici s-a folosit corect cratima mare.

Atât am avut de remarcat la această poezie. :(

da Coza

[Sofia Sincă]

Versuri de scrisorele parfumate ale secolului trecut. Mult arhaism într-o versificație simplistă. Și mai ales nu se respectă nici ritmul și nici rima poeziei clasice, după forma în care este scrisă. Mergea... pe vremea bunicii. De fapt așa spune și titlul: pentru o domniță. Acestea erau cam prin epoca medievală.

Pentru umplerea timpului...

Am citit.

Sofy