siamezele gândului meu

fără de care n-aș putea

nici să visez

nici să-nalț la repezeală

un templu

n-aș putea scoate valurile

din această mare roșie

lăsând ochiul furtunii să plângă

cuvinte sărate

cum muzica apelor

în sânge-mi…

noiembrie

sunt tristă

și frunzele cad tot de tristeţe în noiembrie

a mai trecut o vară

tânjesc după căldura lui iulie

prelinsă pe umeri 

pe gânduri

pe câmpul cu maci şi piciorele goale

noiembrie mǎ dezbracă de vise până la piele

până la sângele

ce-mi picură doar un strop de iubire

calc peste frunze

ce-și vor înapoi foşnetul viu

 în allegro suspinat peste pădure

subscriu 

vreau înapoi raza de soare…

erai acolo

fără să articulezi

un cuvânt

așteptai

din altă toamnă

martor 

al acelorași zile

al acelorași ploi

să-ți treacă peste pod

viața

să-i întinzi mâinile unei nopți

luminate

scoțând din tăceri

cuvintele

am simțit

cum urmăreai ca un gând 

ce-ți răscolea

anatomia…

din instinct

să-ți deschizi dragostea

să-i pot pătrunde prin vene

alinare

lăsând sunetul durerii

să piară-n cântecul ploii

rostogolit în jurul cuvintelor

voi repeta

intenționat

să cobori treptele

până în dreptul inimii…

există lipsă de aer

de timp

de iubire

iar golul acesta

din cavitatea toracică

apasă tot mai mult pe sentimente

pe oasele lungi

care se-ndoaie în jurul vieții

prinzându-le-n chingile singurătății

înaintând lascivă

peste tăceri…

*****

între tine și mine

dor

între dor și noi

gândul

între gând și dor

pași

între pas și gând

cuvinte

între cuvânt și dor

adevăr

între adevăr și cuvânt…

*****

prietene

dacǎ vei privi mai departe

vei zǎri planeta alergând

întinde-ți te rog brațele

să-i oprești veacul acesta

necomparabil

*****

dacǎ-ți apleci urechea

la marginea unui…

***** 

de câte ori

privesc înaltul cerului

iau seama cum vântul

suflă prin zile

la fel

cum visele

aleargă prin somn

trec peste ele

ca pe niște frunze

ascultând în foșnetul…

te-am văzut

cum ai spintecat arpegiile liniștii

îndoind cu brațul tău

 arcada întunericului

strângându-i în podul palmei

durerea

mare

cât stropii de sânge

șiroind

la…

se lasă frig

pictând cu brumă doruri

pe ultima cărare

spre apus

îmi pun pe umeri haina iernii

și-n buzunare amintiri

din depărtări

un șir de gânduri

rostesc poveștile întâmplătoare

iar când…