nu mai pot fi copil
copilul acela n-a crescut niarne*
se mai joacă încă șotron
în pătrățele de liniște
dând cu piatra în fiecare
disecând inocența de atunci cu cioburile maturității de acum
tencuind adezivul realității pe pedestalul de vise
de câte ori începeam jocul
aripile zborului spre victorie se deschideau
îngrămădind din inerție pașii spre ea
julindu-mi coatele și genunchii
ridicându-mă la timp să parez înfrângerea
astăzi niarne când se deschid aripile
inerția m-azvârle-n haosul aerului nesătul de ambiguitate
partenerul de joc driblează faultează aruncă cu piatra
în locul cel mai vulnerabil
nu-i poți intui viteza avântului
fluturându-ți ca pe un steguleț zâmbetul
ascunzându-te după el ca-n propria-ți moarte
copilului aceluia niarne îi năpârlește inocența
impregnându-i-se-n carnea albă
vinișoare mici de venin otrăvindu-i aminitirea jocului
deceurile-i rămân până la epuizare enigme
ale unui prag de netrecut
niarne=apelativ adresat sinelui
7 iulie 2014
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Rodica Lupu pe Iulie 8, 2014 la 6:42pm
-
Alexandru, da Coza, Vasilisia, Sofy, Agafia, Angelina! Tuturor vă mulțumesc pentru cuvinte! Mă bucur exact ”ca un copil” pe care-l lauzi că și-a făcut tema bine! Drag de voi toți!
-
Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Iulie 8, 2014 la 3:18pm
-
Admiraţie!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 8, 2014 la 9:08am
-
Ideea imposibilă de a te maturiza... Ce fericire să vezi totul cu ochi de copil! Însă spiritul suferă că această idee nu se poate materializa.
Un poem filosofico-liric, așezat pe un mesaj comun în aparență, dar cursiv și generos.
Sofy
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Iulie 8, 2014 la 2:42am
-
copilului aceluia niarne îi năpârlește inocența
impregnându-i-se-n carnea albă
vinișoare mici de venin otrăvindu-i aminitirea jocului
deceurile-i rămân până la epuizare enigme
ale unui prag de netrecut
Superb, Rodica!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 8, 2014 la 2:32am
-
Nu știu dacă trebuie să ne raportăm la copilărie ca la un rai absolut. Prea multă copilărie e împilată de griji, nevoi, răspunderi... Dar fiecare cu copilăria lui
Poezie calină, după cum ne-ai obișnuit.
da Coza
-
Comentariu publicat de bolache alexandru pe Iulie 7, 2014 la 9:47pm
-
Încă un dialog cu sinele la marginea copilăriei când inocența năpârlește... Maturitatea aduce cu sine însă
vinișoare mici de venin. Ce dreptate ai și ce frumos ai spus!
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE