două mâini de soare plămădesc ochi unui fluture

orologiul pământului

aruncă

în orele uitării

tigvele nopţilor impare

pereţii de nevedere

ai oglindei

cad din inima de piatră

glasuri alămite de săbii

scânteiază

în orizonturi şerpuite

timpuri de lumină curg  în tuneluri oarbe

din chingile întunericului

se avântă

aerul de luptă al stâncilor

colţuri de…

Mai toarnă-mi iarăşi Toamnă

în poloboc de fag

nectarul frăgezit în vii

să-mi încălzesc sângele frânt

de bătăturile din palme.

Să spăl ţărâna ce mi-a curs

în vaduri cernite de ploi

când rătăceam printre ruine ascultând

şoapta străbunilor cu frunţi înstelate.

Din floarea ce se-ntoarce către soare

mir sfânt să storc în piua vremii

şi să adăp copiii lumii

cei însetaţi fără de…

La cine să mă rog pentru voi,
Lebedelor?

Sunteți tot creaturile 
Lui Dumnezeu
Sau cearșafuri făcute ghem
De fecioare
În prima lor noapte de dragoste.

Voi nu cunoașteți râsul, plânsul,

Vă e necesară 
O singură lacrimă
Să plutiți.

Plouă...

Plouă cu amintiri,

Cu gândurile mele nerostite,

Cu vorbele mele de dor…

Plouă

Cu stropi sidefii pe streașina zorilor,

Care hrănesc pământul însetat

Și-mi răcoresc fruntea…

Plouă

Cu petale de trandafiri

Peste dragostea mea imaculată

Ce mă ține în viață...

Plouă

Cu speranțe sau dezamăgiri,

Cu iluzii sau vise împlinite,

După cum sunt și așteptările…

Omul acesta care sunt, bun sau rău,

împlineşte o sută de ani şi ceva;

mare şmecher, l-a păcălit pe Dumnezeu

şi, enigmatic, a iubit-o pe Eva.

Omul acesta care sunt, urât sau frumos,

cu bucurie şi-a dăruit existenţa;

nu regretă că destinu-i este sinuos,

că iubirea i-a-ncununat decenţa.

Omul acesta care sunt, liric şi zâmbitor,

nu-şi plânge amăgirea uitată-n depărtare;

răscoliri şi patimi, într-un flux…

Se mai zbate o geană de verde

Printre ramuri uscate de vânt;

O rază încă vrea să dezmierde

O frunză ce-a căzut la pământ.

Corole altădat’ îmbrăcate

Cu petale de zbor şi de cânt

Îşi fac doar speranţe deşarte

Sub ceţuri căutându-şi veşmânt.

Pe zare se aşterne…

Să tremuri, închipuindu-te

fur într-un sân de…

De scoici înlănţuite mi-am prins steaua

albă a nopţii. Înota pe cerul albastru

să-mi arate drumul spre casa sufletului.

Un lanţ în jurul gâtului era. Îl purta

puiul meu de sirena ca un fel de geamandură

pe mare. Nu te lăsa să treci dincolo de el.

Puternic în fragilitatea lui, nu se rupea

decât când noaptea nu era luminată. Se aşezau

în faţa ta ca şi cum ar fi Calea…

Şi multe

gurile au să-ţi spună,

dar din toate slovele

tu alege pe cele ca soarele.

Trăncănesc bâdâdăile?

Lasă-le-n pace,

le vor mânca oile,

ţie

nimeni n-are ce-ţi face.

Cu disperarea muribundului

încerc să sap adânc printre cotloane de suflet,…

Pe sub salcâmii înfloriți,

Duios, mă ții de mână,

Parfumul lor ne-nvăluie

Ca o mătase fină...

Sub colț de lună ne plimbăm,

Iar cerul ne zâmbește...

Clipește geana nopții, sus,

Jos iarba lin foșnește...

Cu vorbe dulci, tandru alinți

Ființa mea de gheață,

Se risipește ca un fum

Din suflet, a mea ceață...

Nu am crezut că pot iubi

Cu inima…

De câte ori ai vrut să pleci din singurătate

valul vieţii ţi-a şters linia care desparte ţărmul de nisip

ai călcat peste flori şi ţi-ai îmbătat tălpile

ţi-ai rănit degetele cu miresme crude

când trebuie să calci într-un anume fel

eşti împinsă de îndoieli îţi este teamă

privirile ţi le aduni sub pleoape fără să priveşti

câmpiile nu încap întotdeauna-ntre tâmple

şi de multe ori confunzi visul trăit

cu cel pe care-l vrei împlinit

adună-ţi plânsul şi…

Sărut mâna, mamă,

iată, am venit,

sufletul meu

parcă se destramă;

sublimat în durere,

trist şi biruit,

răscoliri şi fiori,

azi, m-au năucit.

Plângând în gând,

te-am sărutat uimit,

citind în ochii tăi

hidoasa boală;

sărut mâna, mamă,

George a sosit,

şi sufletul lui

ţi-l pune-n palmă.

Te caut mereu

mereu te caut

şi nu mai ştiu

în care atunci te-am pierdut

cel plecat…

cel căutat…

sau poate tu nu ai plecat

sau poate eu nu te-am uitat  niciodată

doar te-am lăsat acolo

în pământul rădăcinilor…

A înghiţit ţărmul. Marea era prinsă

între valuri rupte printre pietre înălţate

spre soare. Şi tu erai acolo tată. În

albastru cuprins de cerul care tivea

treptele în lumină. Suntem un tot-

tu, eu şi sufletul. Şoptesc : „Să nu uiţi tată…”

Îmbracă-mă în flori iubirea mea,

picteză-mă-n culori,

parfumul lor să curgă peste mine.

Trandafirul, busuiocul au ieșit la dans,

se coafează pregătiți de toamnă.

Pune frunzele la loc, pomii indecenți se apleacă.

Îmbracă-mă în dor de primăvară,

împletește-mi șoaptele în păr.

Vor curge ploi, zapada va…