Mi-e sufletul o rană, tristețea - o povară

Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,

Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,…

 *ulița copilăriei arsă de nove*

nu știu dacă tălpile  tatei erau murdare de iubire

când m-aruncau în prăpăstii

și-mi sfărmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți

ars de însingurare

farmecul se cojea de pe clopotnița visului

sub ghețuri râdeam brumat de grimasa batjocurii…

m-ai legat la ochi să ghicesc tranșeele dragostei

(oare există întuneric pentru așa ceva?)

am găsit repede colțul  în care soarele își despărțea razele secetoase

de restul holdelor

câte mănunchiuri sunt ale mele? câte? câte?

dar vocea mi s-a lipit de zid

și s-a cutremurat lumina…

lângă mine un soldat de zăpadă rătăcit printre bețe de chibrituri

desparte batalionul icoanelor cu fluturi

odată reprezenta forfota…

Eu nu scriu versuri pentru nemurire,

Căci tot ce e sub soare-i muritor –

Vreau să transmit vigoare și trăire

Prin vers, spre cel ce-mi este cititor.



Eu nu doresc nici laude, nici…

Cât timp în mine versul prinde viață

E semn că încă nu-s înfrânt,

Iar pentru mine Moartea-i o paiață

Ce-și sapă singură mormânt.



În cimitirul celor fără cruce

Sunt singurul care mă pierd

În noaptea unde totul se reduce

La veșnicia-n care cred!



Prin mine strigă alte înțelesuri,

Doar poezia mi-e destin.

Ating cu palma cerul printre versuri

Și-n fața stelelor mă-nchin!…

Teiul urla cu miresme – fantome

Pe strada fiorului nostru văratic

Gânduri curgeau arar, econome

Iubirea, atunci, avea ochi de jăratic.

Ploaia dădea pentru noi un spectacol

Lumina din ochi – bilet de intrare

Zeu îmi erai, nu credeam în oracol

Doar stele căzând mă trezeau din visare.

Aveam suflet de iarbă, Dor, mai ţii minte?

Aşteptam primăvara demult să înceapă

Iar tu aveai mâinile – vânt fierbinte.

Cine-ntre noi mai…

E toamnă și visez că ești înveșmântată-n frunze ruginii,

Asemeni parcului în care ne plimbăm ades fiind copii –

Obrazul tău e-mbujorat de frigul aspru-al dimineții,

Iar tu dispari în mantia atât de nebuloasă-a ceții.

Te caut fără spor în aburul lăptos al negurei lăsate,

Și-mi vin în minte gânduri negre, sumbre, disperate;

Ești tu, nu ești,…

 *microunde cosmice*

nu te naști și nu pieri când secunda își surpă zidul

din care n-a tremurat

nici un cer violat profund

de albastru  

un seism nu lasă pudra-nălțării în azurul

fără octave rugoase

și mai cu seamă

nici un flutur nu-și face…

Îţi iau pulsul tăcerii,

creşte proporţional

cu fiecare respiraţie

a cuvintelor mele.…

sunt zile în care parcă mă țin de coada vacii 

încă scărmănată de grebla mătușii 



ceasul mereu mă trezește ultima 

găluștele se coc încet 

casc gura la felia de coraslă chiar dacă e imaginară 

și adun fânul de pe umerii anilor 



îmi pun sorțul gospodinei 

oblojind ultima idee prinsă în poală 



mă plimb prin ochii tăi fâţâindu-mi formele 

umblând goală de colo până colo



ideea încântă –

realul…

(acceptarea unicității este condiția de bază a unui studiu corect)

Dincolo de ploaia rece și de amintiri,

dincolo de soarele crud și de gânduri

este lumea, un amalgam ciudat de forme

pe care încerc să le înțeleg,

să le clasific după criterii bizare

de parcă de asta ar depinde existența mea.

În toată această imixtiune

rețin numai formele care-mi plac

încercând a mă dezice astfel de tot ce este…

Infinitul din sarma

        de Nelu Preda

Mai gust din moare – infinitul de gust îl regăsesc mereu

Și pun din ea peste sarmale – sarmale care fierb în greu...

Și-mi frec cu mulțumire pumnii, chiar dacă-aproape înghețau,

Afară lângă pirostria din care aburi se-nălțau,

 Iară ceaunul fierbe-ntruna ascuns cumva de umbra…

          Veni-va sărbătoare                                                    Alcoolismul

            de Gina Zaharia                                                                                    de Nelu Preda

E ceață  la fereastră, și parcă a-mpânzit                                 De-o vreme alcoolismul  pământul a-mpânzit

Tot cerul meu de astăzi. Furtuna s-a trezit,                           Și-n…

Veni-va sărbătoare                                   Muza

de gina zaharia                                                                                de ionel mony constantin

E ceață la fereastră, și parcă a-mpânzit                                E încă întuneric, dar muza s-a trezit.

Tot cerul meu de astăzi. Furtuna s-a…

printre degetele răsfirate 

viața își trage emoția spre ultimele rânduri, 

șirurile de idei transpiră tâmpla 

iar ochii rămân pe un singur vad. 

să nu vii! 

și-a tras scuzele pe după cupola bisericii, 

moartea o flutură ca pe-o băsmăluță 

între palmele luminate de lumânare 

nu veni! 

santinela bate cu armele la porțile inimii care refuză steagul învinșilor…

simţi între cuvinte

câţiva apostoli

şi câţiva şacali

ce dau sens imaginaţiei

îngeri derbedei

care visează

femei cu gust de zmeură

plimbându-se prin păduri lirice

cu sutiene (din metafore) căzute

cei câţiva nasturi de la miezul nopţii

descheiaţi

când fiecare se leapădă de satana

şi îşi depune viaţa în conturi secrete

cine să-i tragă fermoarul 

să strângă haina

plină de stejari şi…

E ceață  la fereastră și parcă a-mpânzit

Tot cerul meu de astăzi. Furtuna s-a trezit.

Și-ar fi adus aminte cum că demult, pe mare,

Cu valuri uriașe ar fi făcut prinsoare,

Că va pândi corăbii pornite de cu zori

Să plimbe înspre mâine un continent de flori

Și le va smulge crezul. Așa îi e menirea,

Să-nchidă iute ochii, când vede fericirea.

Am fost și eu de față. Purta chip troienit,

O inimă albastră și alta de…

Intru în cuvântul tău aidoma unei găuri

în cheia ei de răsucit…

Cei îngrăşaţi din sângele vărsat

Se cred predestinaţi întru şefie,

Au transformat o ţară-n satrapie *

Nu dau nimic, au doar de căpătat.

Au adunat averi pe veresie…