Extrospecția

[Adina Speranta]

(acceptarea unicității este condiția de bază a unui studiu corect)

Dincolo de ploaia rece și de amintiri,

dincolo de soarele crud și de gânduri

este lumea, un amalgam ciudat de forme

pe care încerc să le înțeleg,

să le clasific după criterii bizare

de parcă de asta ar depinde existența mea.

În toată această imixtiune

rețin numai formele care-mi plac

încercând a mă dezice astfel de tot ce este negativ

aprofundând, inconștient, tocmai negativismul.

Dincolo de tot ce înseamnă rațiune și adevăr

m-am scufundat în percepția greșită a faptelor,

am ridicat ziduri, nu pentru a mă feri de alții,

ci din contră, pentru a-i ocroti.

Nimic din partea lor

nu mă înspăimanta mai mult

decăt o introspecție esențială

al cărei rezultat, anticipat dealtfel,

ar modifica structural sistemul valoric.

Privirea în exterior este o tergiversare

a înțelegerii propriei ființe,

o experimentare a modului de analiză ulterioară

care poate avea ca rezultantă

flagelarea sau exacerbarea ego-ului

prin metode comparative total eronate.

Astfel, amân la nesfârșit călătoria

de teamă că nu voi întâlni pe nimeni.

22.11.2016

[Adina Speranta]

Dragii mei, în vară am deschis o discuție în forum (sau nu mai știu unde) legată de diferența între un poezia în vers alb și poezia în vers liber. Numai doamna Vasilisia a răspuns și îi mulțumesc. 

O altă neclaritate a mea era legată de diferența între un poem în proză și proză. 

Figurile de stil nu puteau fi sofisticate tinând cont de estetică, alături de termenii folosiți parcă nu puteam să pomenesc de niște vălătuci de gânduri, ca să dau numai un exemplu...:) 

Cu această postare mi-am lămurit niște aspecte, un picuț neclare :) 

La primul meu comentariu am scris că este poem în proză, deci nu am susținut că este poezie. Pe parcursul discuției întrebările mele s-au axat pe diferențele care mă interesau :) 

Vă mulțumesc din suflet tuturor pentru bunăvoința demonstrată :) 

Vă îmbrățișez cu drag :) 

[Valeria Merca]

La psihanaliză m-a dus şi pe mine primul gând.:) Ai început frumos, Adina, dar mult prea explicit este textul tău (s4, 5), iar unii dintre termenii utilizaţi nu sunt în armonie cu lirismul ''impus'' de poezie. 

''am ridicat ziduri, nu pentru a mă feri de alţii,
ci din contră, pentru a-i ocroti.''- am reţinut această teorie!:)
Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Aceeași ambiguitate există în răspunsul tău pentru mine.

Dar, încerc să-ți spun de ce acest text nu este considerat liric, din punctul meu de vedere, fără a mă raporta la alte texte, cum spui tu.

Prin  urmare, să luăm prima strofă:

Dincolo de ploaia rece și de amintiri,

dincolo de soarele crud și de gânduri

este lumea, un amalgam ciudat de forme

pe care încerc să le înțeleg,

să le clasific după criterii bizare

de parcă de asta ar depinde existența mea.

Este o idee enunțiativă, ne spune ceva clar, logic, cu subiect și predicat și cu alte părți de vorbire pentru a fi explicația mai complexă mai clară, mai rigidă. Ori poezia tocmai asta nu vrea. Ea cere mister, substituții, figuri de stil, neconvenționalitate, visări fugare, suprarealism chiar. Ea, strofa explică lumea gândită de tine pe care dorești să o clasifici după idei proprii. O noemă. Nimic mai logic... nimeni nu se opune. Dar unde este fiorul liric? Unde e poezia din această frază? Ai folosit fraze normale, ca ale oricărui gânditor. Îndreptate numai spre meditație, deloc spre poezie. Mai departe ai termeni ca extrospecție, introspecție,  imixtiune - prea tehnici, care absorb toată lirica și dacă era, creează discrepanță între termenii lirici.

Și așa se poate continua pentru fiecare dintre strofe. Însă mai există o problemă: dacă nu poți vedea lipsa lirismului este problema ta. Eu cred că se poate forma cu multă lectură de poezie bună. Desigur, fiecare poet are zile bune și zile rele, poezii bune și mai puțin bune. Noi le citim pe cele bune.

Aceeași,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Adina, hai să nu deschidem un dialog al surzilor - domnul J' Arrive! a spus clar că dacă unui text îi lipseşte lirismul, nu-i poezie! E adevărat, întâlnim adesea proză poetică. Cine/ce face diferenţa între cele două? Răspund: „ochiul pineal al poeziei”, „«fengșuiul» poeziei”, „plexul solar al poeziei”, „neuronul, centrul, occipitalul, cerebelul poeziei... (numește-l cum vrei)”! Te-ai născut sau nu cu acest „organ”, ți-l poți sau nu educa (prin lecturi temeinice), e cu totul altă discuție! El te face să vezi (și când creezi, și când citești) diferența dintre Poezie și un simulacru de poezie! 

Drag,

[Adina Speranta]

 Domnule Bedrule, mulțumesc pentru timpul acordat lecturării acestei postări :) 

Deci nu este lirism în această postare? Poezia modernă se raportează la vremurile în care trăim și modalitatea de exprimare diferă. Dar sentimentele sunt exprimate , nu atât de exaltat cum s-ar dori, e adevărat, dar nu cred că lipsesc. :) 

Zidurile sunt o barieră impusă cu un anume scop (specificat, dealtfel). 

:) :) :) 

Ne vom întâlni în poezie! Cu mare drag! :) 

[Adina Speranta]

Doamnă Sofia, nu v-am învinovățit, departe de mine această intenție. Încerc să înțeleg din punctul de vedere al cititorului, al analistului ce anume lipsește acestei postări pentru a fi plasată în zona poetică. 

Nu am dat exemple tocmai pentru că nu mă raportez la ele.

Nu am susținut că ați apreciat dumneavostră alte postări ca fiind poezie în timp ce eu nu le consider așa. Am scris clar: Dar vreau să înțeleg de ce altele sunt considerate poezii și asta nu.....De aici nu rezultă că eu nu le consider poezii, ci vreau să înțeleg care este diferența între ele, aș da exemple, însă mi-e teamă să nu fiu înțeleasă greșit de către autorul respectiv. 

Sunt deschisă unei discuții obiective în care eu nu mă implic afectiv și voi discuta despre această temă neluând în calcul că îmi aparține.

Ca să scurtez pe cât posibil, lipsa metaforelor sofisticate este hiba? :) 

Cu același drag! :) 

[Sofia Sincă]

Adina Speranța, spune-ne/spune-mi despre care text/texte este vorba în comparație cu al tău. Vorbind așa la general nu știu ce pot răspunde. Îmi arog învinovățirea, deoarece eu comentez tot, din acest site. Sper să-ți pot răspunde.

În altă ordine de idei... nu cred că trebuie să ne comparăm cu alții... să ne tot comparăm. Fiecare are stil propriu (cel puțin așa ar trebui) și idei proprii pentru poezie. Nu trebuie nici să luăm ca titlul executoriu nici clasicii și nici postmoderniștii. Vine cineva și spune: de ce îmi consideri pleonasm... că Eminescu are cel mai celebru pleonasm, Cobori în jos Luceafăr blând și nimeni nu s-a legat de el. Dar noi nu scriem pe vremea lui Eminescu, atunci când bazele gramaticale erau precare sau lipseau. Noi citim, clasicii sau moderniștii pentru a ști de unde ne tragem, pentru a ști cine ne sunt părinții. Și, în mod sigur, ei trebuie depășiți, ca orice părinți. Dacă vom compara poezia lui Eminescu cu ai contemporanilor săi, vom vedea diferența de exprimare, de logică, de talent. Și apoi talentul nu se învață. Te naști sau nu cu el. Doar se culege câte ceva, se fură, dacă vrei. În rest este totul venit sau nu din interiorul nostru. Desigur, se învață elemente de tehnică și gramatica ce sunt obligatorii. Însă nu cred că se pun aceste două probleme cuiva care vrea să devină poet.

Aștept acele exemple, din acest site, pe care eu le-am considerat poezii și din punctul tău de vedere nu sunt.

Cu prietenie,

Sofy

[Adina Speranta]

Bun!

Deci e vorba de niște fragmente. Aceste bucățele întregesc o imagine, o idee. Cum sunt dealtfel multe alte postări și pe acest site. De ce nu este poezie? Nu are rimă, ritm...cum nu au și alte postări de aici. Eu știu ce este această postare a mea. Dar vreau să înțeleg de ce altele sunt considerate poezii și asta nu.

Cu stimă pentru voi! :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Da, ai dreptate - e un studiu (dar nu poezie). E o pagină de jurnal, valoroasă literar, încadrabilă în mai noul curent denumit Fragmentarism. 

Drag,

da Coza

[Adina Speranta]

Să nu uit: îmi doresc și părerea domnului Valerian Bedrule  (J' arrive)...:)