Concert de chitară

[Nikol MerBreM]

Teiul urla cu miresme – fantome
Pe strada fiorului nostru văratic
Gânduri curgeau arar, econome
Iubirea, atunci, avea ochi de jăratic.

Ploaia dădea pentru noi un spectacol
Lumina din ochi – bilet de intrare
Zeu îmi erai, nu credeam în oracol
Doar stele căzând mă trezeau din visare.

Aveam suflet de iarbă, Dor, mai ţii minte?
Aşteptam primăvara demult să înceapă
Iar tu aveai mâinile – vânt fierbinte.
Cine-ntre noi mai putea să încapă?

Acum te-ai pitit, iubire amară,
În râul de lacrimi, ascuns printre gânduri
Mă mai săruţi, în vreun vis, într-o doară
Te mai iubesc, în vreun cânt, printre rânduri.

Vezi, teiul cum tace azi între noi
Şi ploaia urlând cum ne scoate afară?
De ce nu cerşim smintitelor ploi,
Loc pentru doi, în concert de chitară?

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru semnul de lectură, Crinu!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc şi cititorilor care au lăsat doar semnul de lectură: doamna Pop, doamna Ioniţă, Laura, doamna Ardeleanu, domnul Burduşa şi domnul Preda!

[Nikol MerBreM]

Pentru domnul da Coza: a se vedea răspunsul pentru domnul Băjan! Glumesc, mulţumesc pentru lectură, n-am a vă contrazice prea mult :)!

[Nikol MerBreM]

Asta ştiu doamna Merca, vă mulţumesc mult pentru delicateţe :)!

[Nikol MerBreM]

Domnule Băjan, mulţumesc pentru aprecierea "versurilor reuşite" deşi eu aş adăuga la ele şi ultima strofă. Vă mulţumesc şi pentru critica obiectivă! Nici mie nu mi se par de acelaşi calibru toate versurile din poezia aceasta dar ele descriu dragostea. Oare nu e aşa dragostea :)? Uneori sublimă, alteori banală, cum de altfel aţi spus şi dumneavoastră în acea glossă?

Nu-mi dau seama dacă e absolut necesară o virgulă după fantome dar e vorba de miresme – fantome şi nu de fantome pe stradă :). Şi dacă tot e text de muzică uşoară, măcar să fi renunţat la "foarte" :)!

Am scris poezia aceasta la vreo douăzeci şi ceva de ani, nu ştiu dacă eram nepăsătoare sau grăbită, nu prea cred că e bine să etichetăm oamenii după prozodie :) deşi s-ar putea să fiu oarecum nepăsătoare faţă de canoane, fie ele şi prozodice. Dar înţeleg foarte bine că dacă le-aş fi respectat, poezia suna altfel. Problema mea e că scriu ce simt, nu prea stau să cizelez şi mai mult, mi se pare că dacă încep să număr silabe şi ritm, pierd din mesaj şi din momentul magic. Pe de altă parte, mi-e greu să mai reciclez o poezie scrisă demult.  DAR ştiu că aveţi dreptate.

Voi mai posta şi câte o poezie din cele mai vechi şi cu probleme de ritm, pentru feedback concret dar altele cu ritm rupt mă străduiesc să nu mai scriu :).

Mi-ar plăcea să daţi o raită şi prin celelalte poezii ale mele...

[Nikol MerBreM]

Adina, mă bucur că ai revenit pe site! Oarecum mă regăsesc în încăpăţânarea ta de a fi autentică indiferent de canoane.  Ai dreptate cu ritmul şi măsura. Am scris poezia aceasta aşa cum a curs, acum vreo 20 de ani, fără să fiu atenta la tehnica prozodiei. Mulţumesc pentru like :)!

[Nikol MerBreM]

Mă bucur că vă place, domnule Petre!

[Nikol MerBreM]

Doamna Gina, corzile chitarei mele, chiar şi un pic dezacordate, s-au bucurat să vă ştie oaspete :)!

[Nikol MerBreM]

Doamna Sofy, vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru indulgenţă!

[Ion Lazăr da Coza]

Total de acord cu Ovidiu Băjan. Deh... bărbați.

da Coza