Mai ştii că-n vremuri de demult

Te modelam cu mâini de lut?

Ai fost izvor fără vărsare

Şi aripă-ntre cer şi mare,



Lumină-n gând întinerit

De parcă-n albul necosit

S-ar fi plimbat macii cântând,

Cu voci de aur colindând



O altă iarnă dintr-un sat

Şi el din lut amestecat,

În satul fără nicio stradă

Doar cu doi oameni de zăpadă?!



Mai ştii când…

Şi totuşi  oare ce se-ntâmplă

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt oameni care seamănă-ntre ei

şi suflete ascunse prin statui,

destine rătăcite-n florile de tei

prin anotimpuri dăruite nimănui.

Există-n felul ei o viaţă chinuită

şi clopote ce-n negură o cheamă,

în locuri unde singura primită

e clipă-n care moartea o…

surprind albul degetelor devenind suflet

sărut cenuşa ploilor stoarse de pleoape

calc bătăile inimii cu paşii amintirii

ciobite adâncuri strălucesc pierdute, e noapte



depăn lumina agăţată de vise pierdute

ţes clipe îmbrăcând maluri oarbe ce plâng în tăceri

peste flori alerg, vântul usucă suspinul

nesfârşit e amurgul pe care uneori îl aleg



culori se împrăştie-n cântec de şoapte

cernute veşnic de sita…

Dacă Timpul s-ar opri 



Îmi place anticariatul unde răsfoieşti visele, 

îmi aduci Cerul mai aproape, 

graţie şi mişcare, pastel de acuarelă, 

accent de tempera şi tuşul 

prin care culorile trăiesc intens. 

Precum fluturii albaştri treci 

prin axiomele mele, dacă Timpul 

s-ar opri pe…

Razele singurătăţii traversează

Tăria mea de încercat…

dar m-am strãduit sã strig din ce în ce mai rar

protestul l-am mutat în adâncul sufletului

apoi mi-am vãzut de învãţat mersul

fuga de rãspundere

şi toate celãlalte forme de mişcare

eliptice paraliptice olimpice daciade

pânã la teleportare

gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta

cum sãrea serghei bubka…

mi-e dor de braţul iubirii dezlegate

dincolo de privire

până la înălţarea gândului

unde ceaţa se destramă în cuvânt



mi-e dor de umărul legăturii dintre noi

la intersecţia bătăilor de viaţă

cu tâmpla sprijinită de timp

polenizând nemurirea



mi-e dor de trunchiul despicat

din care izvorăşte viaţa dincolo de moarte

în ornamente sufleteşti

matriţă…

(impresie asupra piesei de teatru cu același nume)

Privesc prima dată lumea

ca un spital de nebuni

frica,

corvoada zilei de mâine

își lungește picioarele

în culoarul strâmt,

câțiva suferinzi atârnă pe scaunele verzi

unul alungă o teamă învizibilă,

altul strigă după mamă,

în colț stă un bărbat răstignit

sfori invizibile îi țintuiesc mâinile

să vă ia dracu' pe toți

rostește apăsat, 

un…

Iubito, a sosit prima ninsoare

e-atât de pură clipa între noi,

încât ofer zăpezilor o floare

şi cer să ningă fulgii câte doi.

Tresar când fruntea îmi lovesc

e-o nebunie-n lacrimile mele,

ridic uşor privirea să-ţi vorbesc

cu strălucirea ninsă dintre ele.

Iubito, cred în iarna noastră

şi-am aşteptat-o-n suflet liniştit,

s-aud când vin lângă fereastră

aceeaşi fulgi care s-au rătăcit.

Oraşul a…

Cât de înalt zbor îmi ești

când îmi vorbești tăcut

cu rădăcina izvoarelor,

cu murmurul ierbii.



cred că te pot atinge,

atât de aproape te simt;

ne înconjoară același cer,

ne rotește același pământ

și, din când în când,

strivim de lumină

același gând.



ramurile privirii tale înmuguresc,

cucul cântecului meu se-ntomnează……

Un pescăruş, o mare, un vis albastru 



Bizar şi ireal, în timp, 

poate fi volatil 

să asculţi zbuciumul mării …

În taina mea,

ştiută doar de îngeri,

stă drumul

care duce...

spre mormânt.

Iarna toate gândurile par febrile

microbul înstrăinării dansează printre fulgi

pe podul către nicăieri

o lume anostă locuiește în frigul neliniștii

și dorul se-ascute în mine

fără căpătâi

rodul poveștilor de Crăciun

scânteiază între roțile copilăriei

sunt același om

care înșira iubirea

la poalele rugăciunii fără timp

doar inima îmi bate invers

dinspre pământ spre eter

sângele îmi urcă treptele…

doar cei care bãnuiesc

dincolo de a fi

existenţa

dincolo de a iubi

iubirea

felul acela de alienaţi frumoşi

care aduc viitorul în prezent

prin sinele lor

nu toţi dezaxaţii împart cerul

în fâşii de curcubeu

arcuite…

uitarea ce se odihnește în ochiul de timp

sub pleoapa unei ierni

ascunde toate diminețile

în care orbi ne aruncam zâmbetele

printre medalii

strălucitoarele noastre zâmbete

în galeria unde

singurătățile sunt porțelanuri

moștenite și

strânge în indiferența cearcănului

nopțile în care lacrima era leagăn de întuneric

pentru proiecțiile rămase fără

vreun răspuns

ecranate, întrebările mele -

simple…

Nu vreau să las cuvintele la cei

rămaşi pe veci ostatici în durere,

şi nici în ierni să cer parfum de tei

cu fulgii ninși in clipe efemere.

Ascult în gând colindele de iarnă

şi las să-mi fulguiască în priviri,

iar frumuseţea cerului să-mi cearnă

un strop din îngereştile iubiri.

Îmi place viscolul sosit în dimineţi

şi focul stins pe vetre fără jar,

de parcă-aş fi în pragul altei vieţi

pe care am trăit-o în…

Petale de lumină

Alunecă-n viteză…

precum un val oamenii trec

ţinând în spate un ocean

şi plini de sare de oştean

fac loc uscat pentru înec



şi-n cer de jos oameni se duc

legând un ochi de sfântul sus…

ca el nu aude nimeni mângâierea

ca poetul care curge precum plânsul în toate întrupările

nu păstrează nimeni formele

așa mi-am spus răsucindu-mă

peste lanțul prelung tatuat și sărat din aripile pasări



mai grațios ca aerul și iubita cea izvorâtoare

mai umbră decât numele eroilor e poetul

stă în urechile noastre

în ochii noștri

în sărutul cu care înnobilăm pruncii

nu,el nu naște cuvintele pentru a susține altarele

cuvintele îl compun peste…