când n-am putut să-l mai ajung

am trimis după el bănuiala

ascuns într-o turmă de cerbi

purta peste păduri o esarfă din frunze de arţar

era păzit de lupi pretorieni pe care îi plătea cu sânge

de ied

am început să-l povestesc ploilor acide

şi spinilor veghetori

m-am jurat pe ramura sfântă a copacului umblător

că este un travestit atins de febră…

şi-a lăsat roua pe iarba sufletului cu soarele răsărit

în zorii clipei de albastru spălat

în nouă ape

picurate strop cu strop

pe o sută ori şapte ani

de boabe de grâu cu poteci de miez de nucă pisat

peste lutul de roşu-pământ îngropat

în amintiri de verde.    

Lividul nimb te-aduce pe o toamnă,

Un vis grăbit al nopţilor cu lună,

Din părul tău, vântoasele cunună

În ruginiul frunzei, tristă doamnă.

Fatidic, norii-n picuri se adună,

Mă cheamă iar, mă dăinuie, mă-nseamnă;

Ce amintiri nestinse mă îndeamnă

Să-ţi desenez atoluri cu o rună...

Visez în gri, culorile-s de-aramă,

Un cântec vechi se macină în sensuri,

Te risipeşte crângul, ca o dramă,

În…

Am rătăcit privirea printre gene

lăsând apusul dincolo de pleoape,

creşteau în lacrimi vechile refrene

iar tu erai de gânduri mai aproape.

Rostogoleam suspinul pe oglindă

fără să cer un zâmbet cu-mprumut,

când umbrele doreau să mă cuprindă

cu neputinţa altui început.

Se-ntuneca pe podiumul de stele,

un stol de păsări se-ntorcea din zări,

strângeam pe buze şoaptele rebele

şi-n vise armonia dintre…

în vreun fel iubito

nu mă ucide când încă

sunt în tine

când încă sărutul  ne aspiră viaţa

şi inimile îşi croiesc cărare

una către alta

prin piepturile pline de lavă

nu mă sinucide mai devreme

de vreme

când încă poţi alerga

prin oaza sufletului meu

beduină goală

sub setea de iubire

flamură

anesteziază-mă

cu dragostea ta nemiloasă

drog…

Pe mâinile unui alchimist

drogat cu sudori

de iscusință bahică,

omul de fier

poate fi ușor făcut

de ceară.

Unul de ceară,

tratat gradual

cu vapori de iluzii

în oțelării biologice

ajunge să fie

nicovală de iască.

Ce formă urmează

să prindă rădăcini

în lutul închipuirii,

rămâne la dispoziția

 …

aşternută pe drum, îmi cade pe glezne

în stropi de noroi când păşesc

alături

de apele învolburate

de dorul din noaptea

cu steaua călăuză spre liniştea albastrului

din zorii ce-şi aşteaptă înmugurirea cu tine-

Sufletul meu.

fierarii vând o nouă potcoavă

în ea e degetul soarelui o legătură de chei

și strada care-și duce casele într-un sac

la vama timpului

ai aruncat în coșul meu de nuiele

tot mărunțișul inimii…

respiraţia oglindă

a propriului suflet

în privirea ta l-am văzut

pe dumnezeu zâmbind

şi pe mine copil

am dansat cu tine

pe sârmă desculţ

moartea lebedelor

şi nu ne-am călcat niciodată

pe inimi

ori de câte ori m-am clătinat

acolo

în vârful arenei

poate uitând paşii

poate uitând că exist

mâinile tale

buzele tale

mi-au amintit cine sunt

sub…

glăsuitoare lacrima poetului

către focul zilei

îşi răsuceşte setea şi nesetea

grăbirea ei are

cele mai cadenţate amintiri

suitoare lacrima poetului

se divide în nişte infinituri mai mici

cu marginile lor roşii

sparte de strigătul prometeilor

frica răsplată

unde-şi va desăvârşi alungarea

între care clintiri va arde

răsunetul aşteptării

rămâne-vor destui zei

să scufunde anotimpul

trufie şi slavă

să deşire din…

Mâinile veșnicei

ambiguități tactile

recrutează…

şi-a început drumul cu ploaia de vara

rapid şi repede zăpuşeala

să continue

să curgă apa din mine. Îmi curăţ crengile de

uscături,

vreascuri ce ard mocnit.

Mi-e dor de mine cu mine în suflet.

Ai putea să înveți de la mine

cum se dă binețe pe poeticește.

deși nici eu nu știu,

o povață prinde bine.…

Pândeam în faţa oglinzii plânsul ochilor obosiţi

lumina difuză sfredelea prin evantaiul ridurilor

dincolo de tâmplă tinereţea se ţinea mândră

în afara ei bătrâneţea cuvintelor părea reală

singurătatea se prelingea pe rama sculptată

ici colo câte-o iluzie îşi făcea simţită prezenţa

mă striga cineva din trecutul stelelor căzătoare

învăţam împreună să împingem norii spre zare

albastrul cerului devenise o simplă părere de rău

sufletul prins în menghina…

matur e şi mâlul deşi neînvins

de pasul greu

înfipt cu îngânfarea de-al înfunta…

Mi te ştiu din tăcerile tale,

Din privirile-ţi ameţitoare

Ce străpung adâncimi siderale

Cu săgeţi şi luciri de cicoare,

Din lumini ce inundă apusul

Ca un foc izvorât din adâncuri

Dăltuind în neştire abisul

Şi a nopţii pleiadă de visuri.

Mi te ştiu din parfumul de…

Dimineața grăbește riduri schiloade

să scoată bătrânețea privirilor

la înviorare

prin grădini cu flăcări de vaier pieptănând

răbdătoarea-nțelepciune a…

aşteaptă impiegatul să schimbe macazul. Întorc

privirea spre origini-înainte să-mi asigur zborul  

pe şine. Colind vagon cu vagon să-mi ajung gara  

în care mai adaug unul. Curat să fie. Doar o canapea,

o masă şi o bibliotecă plină de cărţi

cu pagini goale

să le pot umple cu trăirea.

Sufletul.

Sufletul priveşte fereastra

prin care aleargă lumea să mă prindă. Mă voi aşeza

(doar) la umbra vişinului…

biata mierlă și-a înghițit octavele

ascunsă-ntre zăbrele

ziua pare o fâșie de drum bătătorită

pașii răsună metalic

în cuiul toamnei visul suspină înfrânt

să fi fost un călător

spânzurat de limba iluziei

sau poate am uitat să întreb circarul ce truc ascunde-n spițe

de-nvârte anotimpul între degete

mirosind a tutun ieftin

viața e prostituata care-și numără minutele

până la extaz 

apoi deschide gura…