Deasupra gândurilor azi, e-un cer întunecat

și nu-mi găsesc cărare spre vechile-amintiri

e totul ca-ntr-o toamnă din care am plecat

să te-ntâlnesc la poarta aceleiaşi iubiri.

Să-mi ningă pe la tâmplă, să plouă cu durere

când două anotimpuri împart aceleaşi nopţi,

să-mi lunece prin gesturi sălbatică plăcere,

să plângă depărtarea zdrobind închise porţi.

Trăiesc printre cuvinte cu rostul lor nebun

chemând adolescenţa din anii tăi…

Opreşte timpul la intrare să-mbătrânească lângă prag

și riduri albe să-i apară pe fruntea lui de veşnicii,

să căutăm în care clipă privirii tale i-am fost drag

când toate ne păreau grăbite printre tăcerile târzii.

Să-l văd trecând de anotimpuri în căutarea unui vis,

să-i fie ziua doar durere şi nopţile un trist coşmar

iar pleoapa curcubeu sălbatic ce lângă zare s-a deschis

sorbind din picurii de ploaie luciri de stele în zadar.

Să-i…

În veşminte tot mai ude străzile-s foarte pustii

lăsând vântul încurcat printre picurii de ploaie

aducându-mi la fereastră sunet rupt din simfonii,

întorcându-mă din gânduri la tristeţea din odaie.

Dulcea mea singurătate doarme încă în fotoliu

neştiind ce mi se-ntamplă dacă străzile privesc

mi-a murit acum speranţa şi am sufletul în doliu

prea târziu să închid ochii peste tot ce e lumesc.

Pe ziduri umbre se plimbă ca şi valurile-n…

Femeie cu stele în păr eşti frumoasă

ca o primavară cu pleoape de ghiocei,

ca o mantie albă de zăpadă pufoasă

lăsată iarna sub privirea ochilor mei.

Eşti singura fiinţă cu fața senină

curată ca o icoană cu răbdare şi dor,

sufletul planetei la tine se-nchină

dovedind minunea că îmi eşti viitor.

La tâmpla încinsă se-aude murmurând

izvorul lin în care visul se-odihneşte

cu maluri gânduri în veşnicii vibrând

când arborele…

Te zăresc în primavară mai frumoasă ca oricând

cu parfum de flori pe tâmple şi cu soarele-n priviri

și te-asemui unei zâne ce prin viaţa mea trecând

a uitat pe-un colţ de suflet un buchet de trandafiri.

Te privesc cum se priveşte visul în livezi cu meri

și te simt ca o mireasmă dusă-n depărtări de vânt,

eşti ninsoarea mea albastră printre clipele de ieri

ce-mi împodobeşte viaţa şi-mi tresare în cuvânt.

Tu-mi eşti dor de…

O pasăre de foc cu aripile-ntinse

își duce zborul dincolo de zări

lăsând prin zare stelele aprinse

pe cerul dintre două depărtări.

Puțini o văd, puțini își amintesc

de frumusețea ei în nopți senine

când ghiocei în lacrimi înfloresc

și-ntregul univers le aparține.

A fost cu ei când al iubirii vis

părea o melodie fredonata-n noapte

și jurăminte-n inimă s-au scris

ca un parfum al piersicilor…

Iubito, pășește pe flori necrescute

păstrând la picioare miresme de brazi

și-n limpezi izvoare de mulți neștiute

să stingem tăciunii tristeții de azi.

Dă-mi mâna, iubito, și urcă cu mine

se-ntâmplă în gând să luneci la vale

pe muntele vieții prăpăstii străine

pândesc fericiri și-n hău le prăvale.

Privește cum crește al muntelui pisc,

cum spintecă-albastrul seninului cer

punându-și coroană al soarelui disc

cum…

Aş dori să-ţi dau din viaţă

și să te-aduc dintre sfinţi

să călcăm prin dimineaţă

iarba singuri şi cuminţi.

Să zâmbim din nou la soare

lăcrimând al lui senin

dăruind în taină-o floare

celor ce s-au dus şi vin.

Să-ţi aduc vântul pe frunte

tâmplele să-ţi răcorească

și prin genele-ţi mărunte

flori de mac aprins să crească.

Să te-aud vorbind cu mine

despre tot ce nu mai ştii

c-am murit de-atunci cu…

Dă-mi din gândurile tale răsfăţarea de-altădată

și presară-mi în cuvinte al cireşilor parfum

retrăind din nou plăcerea clipelor ce niciodată

n-au dorit s-ascundă anii in al timpului album.

Prin livezi e primăvară şi cireşii sunt în floare

fluturii cunoscuţi nouă întregesc acest tablou

și-n văzduhul unde păsări se avântă către soare

regăsim purtat pe aripi al dorinţelor ecou.

A venit din nou iubirea lângă lacrimile noastre…

Primește-mă iubito și dă viață

cum dai parfum la floarea de cais,

trăiește-mă cu roua-n dimineață

și-nlatură tristețea de prin vis.

Iubește-mă de parcă-aș fi iubire

găsită-n colț de suflet părăsit,

sărută-mă și pune tresărire

în pleoapele ce sincer au clipit.

Strânge-mbrățișările din noapte

și pune-le-n sertarul unui gând

flori de cais și nerostite șoapte

să fie dor, să nu știi până când.

Rămâi…

Aud cum plânge piatra căzută de pe stâncă

în ape fără maluri ce curg spre nicăieri,

cum rătăcește gândul ce tâmpla îl aruncă

prin crengile-nflorite din alte primăveri.

Aud un zbor de păsări la margine de zare

și foșnetul de aripi ce clipele-mi lovesc

sunt toate fără tine o simplă întâmplare

că pașii ce mă poartă pe tine te-nsoțesc.

Îmi caut neputința prin visurile noastre

și las îmbrățișarea să putrezească-n mine …

Deschisă-i fereastra s-aud cum pe umbre

lovesc cadențat ai ploilor stropi

și toate din jur sunt triste și sumbre

dorind printre gânduri adânc să le-ngropi.

Năvalnic brăzdează prin suflet un plug

rupând rădăcina din care-ai crescut

pe buzele mele se-aprinde un rug

în flăcări de ploaie sunt numai trecut.

Mă plouă prin șoapte, în viață mă plouă

furtuni se-mpletesc în tot ce mă doare

pe rama oglinzii un bulgăr de rouă…

E multă liniște acum în jurul meu

deasupra zării corbii se rotesc

înfometați de viața altora mereu

când drumul prin iluzii nu-l găsesc.

Chiar de-aș țipa sub aripile-ntinse

nu mai e loc pentru nimic acum

păreri de rău în fulgii lor sunt prinse

și cad cu umbra viselor pe drum.

Nu ești mereu să-mi definești iubirea,

s-o sfarmi în strălucirea din priviri,

să semeni printre lacrimi fericirea

vorbindu-le la corbi…

Îmbătrânesc, iubito, și clipa tot mai trece

asemeni unui râu pierdut pe lângă stânci,

iar ploaia mea de stele e astăzi tot mai rece

când vise și suspine în șoaptă mi le culci.

E-o vreme-nșelatoare ce curge peste umeri

făcându-i să se-ncline în geamăt de furtuni

și te-aș ruga în gând, tăcerile să-mi numeri

cu fluturii ce vin din lacrimi să-i aduni.

Pe pleoape tremurânde se simte-o nostalgie

de când se pierd în noi cuvinte…

E timpul parfumat afară

de ploile căzute-n zori

și depărtarea îl strecoară

printre petale fără flori.

Deschid ferestrele spre viață

să simt atingerea pe frunte

lumina albă-n dimineață

prin dorul clipelor mărunte.

Mă contopesc cu nemurirea

și-n fața ploilor mă-nchin

căci toate prelungesc iubirea

pe țărmul anilor ce vin.

Sunt azi cuprins de nostalgie

printre miresme de-amintiri …

Ți-aș povesti de frumusețea ridurilor mele

de gingășia lor când buzele-mi zâmbesc,

de umbre ce-și ascund misterele prin ele,

de toate câte sunt aș vrea să-ți povestesc.

Voi îmbrăca tăcerea c-un farmec de tristețe

cules din nostalgia trăită-n altă vară

lăsând printre perdele priviri din tinerețe

am să te-aștept, iubito, cu tot ce mă-nconjoară.

Ți-aș povesti să știi cum toate trec în grabă,

cum se răstoarnă cerul în ape…

Iubito, flori de mac au colorat pământul

e roşie natura-n jurul lor şi este foc

se simte mai profund când fredonează vântul

și parcă mai plăcut e-al fluturilor joc.

Acum, apus şi răsărit acelaşi nume poartă

e ca un vis feeric la tâmpla unei flori

iar ochii tăi îmi sunt cărarea către soartă

ce sufletu-o străbate de mii şi mii de ori.

E prea frumos, iubito, în câmpul plin cu maci

se simte-o armonie între suspin şi dor

de…

Spune-mi cum se-ascunde cerul printre valurile mării

ca un trubandur sălbatic într-o lume neștiută

și de ce salba de stele peste umerii-nserării

oglindindu-se-n adâncuri din lucire-i împrumută?

Cine și-a uitat tăcerea undeva la țărm de mare

când privind ceru-n adâncuri s-a crezut un înger viu

cu-aripi frânte de lumină printre stele căzătoare

care-i poartă măreția prin acest frumos pustiu?

Numai tu poți da răspunsul cum se…