Cununi de raze

[Trandafirul]

Lăsați câmpia să respire sub cerul poleit cu stele
nu rupeți firele de iarbă ce pe cărare au crescut
și nu ucideți cu privirea mireasma răvășită-n ele,
fiți sufletul oricărei nopți ce vă primește c-un sărut.

Puneți-vă cununi de raze în părul răscolit de vânt
și-ntindeți brațele spre cer ca două aripi de condor
împodobindu-vă tăcerea cu cioburi sparte din cuvânt
simțind mirosul crud de iarbă și lacrimile cum vă dor.

Pe tâmpla umedă a zării așterneți foșnetul din crâng
să mângâie-n tăcere frunza crescută-n ramuri neperechi,
rămâneți credincioși câmpiei unde miresmele se strâng
și nu uitați că tot ce-i nou sub clar de lună este vechi.

Priviți cum stele căzătoare se sting în alte veșnicii
și nu vă-ndepărtați de vise, nu regretați ce n-ați făcut
în zorii zilei următoare la margini vechi de galaxii
veți regăsi din nou câmpia într-un suspin necunoscut.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Sunt ruperi de ritm, ar trebui să revedeți teoria cu referire la prozodie.

Poezia îmi place cu atât mai mult cu cât tratează altceva decât subiectul cu care ne-ați obișnuit.

[Trandafirul]

Vă mulțumesc tuturor pentru observații, treceri și aprecieri!

[Ion Lazăr da Coza]

cu-n > c-un 

Câmpia ca topos fizic și spiritual... Îmi place.

da Coza 

[Valeria Merca]

Reușite îndemnuri. Cu mici ruperi de ritm, poezia curge frumos.

Am citit cu plăcere

[Sofia Sincă]

Poezie îndemn ecologic. Ai ritm pierdut pe alocuri.

Îmi amintește de capodopera lui Blaga,  Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

fi-ți sufletul, și-ntinde-ți, așterne-ți - corect - fiți sufletul, și-ntindeți, așterneți - la fel ca și puneți, regretați și altele.

Am citit cu plăcere,

Sofi