Timp împovărat de clipe

[Trandafirul]

Opreşte timpul la intrare să-mbătrânească lângă prag
și riduri albe să-i apară pe fruntea lui de veşnicii,
să căutăm în care clipă privirii tale i-am fost drag
când toate ne păreau grăbite printre tăcerile târzii.

Să-l văd trecând de anotimpuri în căutarea unui vis,
să-i fie ziua doar durere şi nopţile un trist coşmar
iar pleoapa curcubeu sălbatic ce lângă zare s-a deschis
sorbind din picurii de ploaie luciri de stele în zadar.

Să-i împletesc pe lângă tâmplă fuioare albe de lumină
acestui timp nepăsător ce s-a ascuns la mine-n trup,
să uit că-n primavara lui cuvinte simple fără vină
înmugureau pe ramuri verzi ce s-au uscat şi-acum se rup.

Un timp împovărat de clipe, de tot atâţia ani pierduţi
suspină astăzi lângă mine când toate trec și nu revin
mirându-se că întâlnim fiori prin lacrimă crescuţi
deşi în gândurile noastre e mult prea trist si e divin.

[Valeria Merca]

Nu mi se pare că s-a lucrat îndeajuns la acest text. Versul lung nu e ușor de strunit. Exprimarea e greoaie pe alocuri. Păcat de construcțiile reușite.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Nikol MerBreM]

Îmi place "pleoapa curcubeu sălbatic", deși cred că ar trebui o virgulă sau o liniuță.
Drag,
Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Sofia Sincă]

Poezia de dragoste în timp și senzație. Merge bine, bine, până la penultimul vers care are mai puțin cu o silabă. Dacă citești de câteva ori nu mai deranjează, însă la prima citire, obișnuit cu ritmul bun, te împiedică. Diferențe de silabe mai sunt în cursul poeziei, dar aici împiedică și accentul.

Oricum, ai ținut destul de bine ritmul la un vers așa de lung.

Am citit cu plăcere,

Sofi