Frământare

[Trandafirul]

Într-o lume-n care viaţa preţuieşte mai nimic
Calc pe trepte de morală încercând să mă ridic
Undeva deasupra vârstei năpădite de ninsori,
Pe la tâmplă unde visul a rămas uitat în zori.
Şi mă-mpiedic în cuvinte ca un prunc începător
Neştiind de ce speranţa plânge-n ochii tuturor
Şi-n cenuşa fericirii văd topindu-se strigând
Flăcările unui zâmbet ce se sting şi mor pe rând.

Eu sunt omul cu iubirea, alţii trecători ca mine
Ştiu cum să urce o treaptă spre aridele coline,
Dar această trudă sfântă astăzi nu mai e de-ajuns
S-o plăteşti cinstit sperând să recapeţi un răspuns
La-ntrebarea nerostită pusă gândurilor tale,
Câte zile fericite vom găsi-n a vieţii cale?
Câţi de-aici vor găsi drumul într-o lume zbuciumată
Dacă printre lacrimi spunem, ce frumos a fost odată?

Calc pe trepte de morală şi mă-mpiedic de cuvinte
Fără să mai ştiu de ură sau de lucrurile sfinte,
Duc poveri, trăiesc iubire într-o inimă bătrână
Tresărind când nostalgia mă cuprinde-ncet de mână.
Şi mă duc să-mi caut visul pe aleea cu platani
Unde-am rătăcit prin viaţă fără vârstă, fără ani,
Preţuire fără seamăn într-o lume zbuciumată,
Unde clipa nu-şi găseşte prin eternitate-o soartă.

[Nikol MerBreM]

Mesajul e interesant.

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

un stil diferit decât cel cu care ne-ai obișnuit

am citit cu plăcere

Mihaela

[Trandafirul]

Gabi îți mulțumesc pentru sentimentul plăcut față de versurile mele!

[Trandafirul]

mulțumesc domnule da Coza pentru apreciere!

[Gabriel Cristea]

Admirație pentru această ,,frământare''!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie vitage. Uneori, e de apreciat.

da Coza

[Trandafirul]

Vă mulțumesc tuturor pentru treceri, sfaturi și aprecieri!

[Valeria Merca]

Un soi de crez poetic, decupat din trăirile autorului. Despre poeți, numai de bine. (Nichita Stănescu). 

O revenire pe text ar fi oportună. 

Poezia  transmite.

[Adina Speranta]

Undeva deasupra vârstei năpădite de nisori..lipsește un n

Punctuația mai trebuie revizuită, lipsesc virgule.

Mesajul a tot fost dezbătut, dintotdeauna, Un pic cam lacrimogenă pentru un bărbat.

prunc începător...nu am idee să fie și prunci experimentați...eu consider că se duce ușor spre un pleonasm această exprimare.

Şi-n cenuşa fericirii văd topindu-se strigând
Flăcările unui zâmbet ce se sting şi mor pe rând....flăcări topite? 

Calc pe trepte de morală încercând să mă ridic
Undeva deasupra vârstei năpădite de nisori...a călca pe trepte, evident că înseamnă urcare, ridicare etc.

Unde clipa nu-şi găseşte prin eternitate-o soartă...aș zice că este un truism. Nimic nou. 

Câţi de-aici vor găsi drumul într-o lume zbuciumată
Dacă printre lacrimi spunem, ce frumos a fost odată?...n-am înțeles ce treabă are "Ce frumos a fost odată" (nu uit nici de lacrimi) cu drumul căutat? 

Am spicuit câteva exemple asupra cărora cred că ar mai trebui cugetat.

Cu drag :) 

[Mihaela Suciu]

N-ar fi mai bine: ,,Câţi de-aici găsi-vor drumul într-o lume zbuciumată?”