*Semafor printre galaxii*

pentru că te-am avut invitat la o cină cu rouă

și polen de nove ruginii

am scos tăciunii din pupilă

cu grijă să nu risipesc jarul facerii încă din sămânță

am așezat peste ei împletitura coastelor tale flămânde

în pagode de cristal ți-am încrustat

irișii însetării atavice

apoi…

*sincopele cuvântului de aur*

pentru o bucățică de cer

mi-am smuls piroanele din palmele oarbe

pleoapa arsă de gravitație este darul meu de bun-găsit și adio

trupului

infestat de veșnicii multicolore

tu și eu ne căutăm mereu brațele gemene și metafora atingerii

cavalcadele fluturilor de…

*setea abisului din sânge*

toamna adoarme în pietre burdușită de galben

bogată se pipăie viața încă își caută pleoape sub rădăcini

mâinile roșii îngroapă memorii în sânge

prea multe chipuri topite zadarnic sub talpă șlefuiesc poveștii chip…

mozaicul identitților

aripa care-mblânzește abisul

palmele care măsoară vidul

nu mai întreba depărtarea cum colorez șuvițele zilelor

pare că nu-mi pasă iubite odihnesc între ape

timpul care mi s-a zbătut rănit sub cnut și cravașă

acum se dezlipește ușor de pe…

verbul își contemplă armura

dacă ar fi să te scriu cărnii mele consumiste

după ce ți-aș citi toate fiordurile

în care-mi ascunzi însingurările sulfurice

aș modula nervurile pietrei în filigran de veșnicie

să am pe ce-mi ciopli legile proprii…

să-mi pot strânge în pumn

dimineața pentru tine

adun visele neperisabile pereții nopții își dilată misterul

spre colțuri

din cauza supraaglomerării centrul nu mai e atractiv

instinctul de conservare îmbracă voaluri stranii

arunc în tencuială compostul rămas

din ultimele voluptăți care ne-au secat arterele de însetări

odată cu îmbrățișările parțial colorate voi reveni

cu o tușă mai simplă după viitoarea eclipsă



caimacul…