Atunci va mirosi doar a cireșe coapte

[Amanda Spulber]

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind din roua de pe scoarță;

Și toate visurile-n iarbă aruncate

Vor viscoli din nou, se vor lua la harță;

. 

Apoi, atins în zbor de neaua izbitoare,

Orgoliul se va smuci și-nchide-n sine;

Și vei albi cumplit chiar petele din soare, 

Sărutul tău nu va avea pic de rușine. 

. 

Acolo vom fi goi, cu măștile căzute,

Și o să-mi spui tardiv cu vocea-nnegurată:

Ia-mi inima, femeie, și în iarnă du-te!

Pe urmă, scânteiază-n mine înc-o dată. 

[Mihaela Popa]

frumos!

[Grig Salvan]

Începând cu sugestia din titlul, atrăgător poem! Îmi place visarea la timpul viitor, așteptările și decorurile imaginate, chemările șoptite și întâmplările magice visate. Ritmul e unul captivant și cantabil. O lectură deosebit de plăcută.

[bolache alexandru]

O lectură plăcută...nu e vorba doar despre cireșe.desore bărbat și femeie, despre iubire, poate despre soartă...

[Amanda Spulber]

Denisa, mulțumesc mult pentru semnul generos! Mă bucur că poezia a plăcut.

[Amanda Spulber]

Nicoleta Ramona, mulțumesc mult pentru semn. Momentan nu mai revin pe text. E prea la cald și nu reușesc să mă detașez suficient.

[Denisa Curea-Popa]

Echilibru între formă și conținut, ceea ce conferă poeziei forță și frumusețe.
Am citit cu deosebită plăcere!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri frumoase.

Aș reface ultimele două strofe.

Am citti cu plăcere.

[Amanda Spulber]

Domnule Katin, vă mulțumesc mult pentru aprecierea generoasă a metaforelor și a intenției, precum și pentru observația în privința muzicalității. Voi modifica două strofe. Las forma inițială aici:
Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,
Eu voi țâșni avid din roua de pe scoarță
Și toate visurile ce-au fost aruncate
Vor viscoli din nou, se vor lua la harță;

Iar când, atins în zbor de neaua izbitoare,
Orgoliul se va smuci și-nchide-n sine,
Vei înălbi cumplit chiar petele din soare,
Sărutul tău nu va avea pic de rușine.

[Mihai Katin]

superb  in intentii  si  metafore  este  ceva  in  dezacord  dar   nu  ridic eu  piatra,sa zicem  acea  muzicalitate  a  versului....

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Maria, pentru semnul generos! Mai e puțin și vor veni și cireșele coapte. Sper. :)

Mulțumesc mult, Ada! O mare bucurie aprecierea ta!

Eu îți mulțumesc mult, Valentin, pentru lectură și apreciere!