TREZORERIA DINTRE ATRII  

* Vasiliei Lazăr (da Coza)*

intră pe frecvenţa nopţii

voluptăţi în violete striaţii împresoară

ești viu rătăcești mai viu ca niciodată ești

crude atingeri străpung elipse caută

jilave respirații supernove dau jos de pe umăr

istovesc doruri între…

                   Frumoasă

                   şi curată

                   aleargă târâtura

                   de la unul la altul

                   şi-apoi,

                   dispare… fără urmă.

                      O viaţă întreagă aş umbla

                      Desculţ şi fără haine,

                      Doar lumea să o pot vedea,

                      Un paradis pierdut

                      De mii de ani,

                      Dar care mai păstrează, încă

                      de la început – cuvântul.

TRAVESTIURI  ÎN  EFEMER   

carnea însingurată în durere ţipă

din ecouri mă adună

iubire și păcat același cod în lut desface

taină și atingere comună

în piatră izvorăsc

pasăre de foc din aurore  

extrag timpul

derma vântului în os de spațiu

cerne înțelesuri

simfonii ce încă nu m-au…

Când au aflat ursitoarele (au tras cu ochiul)

că le-ai împletit lumina

şi ai dat cuvintelor un podium,

ţi-au aşezat lauri…

 …

 …

așa că după ce-mi voi săruta marea

iar urmele mi se vor agăța argintiu

pe cărarea care duce în lună

vreau sã dezleg poetul de fiecare…

o întâmplare

și câteva vise spulberate

de rafalele unui vânt

amintesc

de încăpățânarea cu care strângeam la sân

nimicurile

întrebându-mă dacă tandrețea

cu care se lipiseră de respirația mea

nu a fost cumva

conturul unor tălpi goale

călcând utopic prin…

Dacă-aş putea…

                    aş răsuci arcul ceasului din urmă…

aş sfredeli timpul

să dăltuiesc

din întortochetu-mi ghem

capcane

clipelor urâte

celor tăcute 

le-aş urzi

din corzile inimii

culcuşuri dorului

aş scotoci atent

prin breşe

să aflu curcubeiele

ce ne-au fost hărăzite

rupând genunile

pentru…

Pe raza clipei ce-a trecut,
în goana unui murg oprit
e plaja goală şi-n zorit
stă luna care a durut.

Mai spune tandru cu-n sărut
că locul nostru s-a ivit,
că raza clipei n-a trecut
în goana unui murg oprit.

Pe unde paşii mi-ai ştiut
din calea verde ai fugit;
o frunză goală a tăcut
şi pasul negru a strivit

în raza clipei ce-a trecut...

Iubirea macilor, o flacără vie



Pe pânza vieţii trasezi conturul fiecărei clipe,

culoarea zilei de ieri, dar şi-a celei de mâine,…

Mai presus de viaţă, mai presus de moarte



Realitatea de azi, de mâine,

ne-a fost anunţată-n elegii. Divină inspiraţie!

Te-am trezit la viaţă!

Mai presus de viaţă, mai…

De ce atunci când te privesc şi zâmbeşti

îmi văd sufletul?



mi-e dor de înserarea netrăită

la căpătâiul izvoarelor,…

Atâtea frunze te-au strigat pe nume

Şi-atâtea păsări zbor au irosit

În căutări arzânde. Peste brume

Am  alergat desculţă. Am fugit

Înspre lumină şi-nspre întuneric.

Înspre apus şi înspre răsărit.

Prin vălul ceţii diafan, eteric

Sau prin cuprinsul gândului trudit

Mi-am desenat cărări de întâmplare.

Şi-n cuib de disperare-am aţipit!

Munţi am mutat. Şi-am răsturnat şi-o mare

Da’-n nicio zare nu te-am…

mi-a plăcut întotdeauna să înot

împotriva curentului

normal anormal…

Plouă încontinuu… parcă Dumnezeu

Şi-a vărsat năduful peste noi în ploi,

Suntem prinşi de ape ca-ntr-un defileu

Nămoliţi de soartă şi luaţi şuvoi.

Suntem flori ce-n umbră caută lumina,

Furişate vieţi cerşind stropi de soare,

Ne sfârşim în taină, părăsim grădina

Dar rămân cangrene fără vindecare.

Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre

Imprimate-n genă­− ­­­­­­­­­maligne poveri,

Vor trăi la fel... înveliţi cu…

Doar o îmbrățișare

și sufletul meu a intrat în toamnă,

crengi noduroase se desfac

să-mi primească carapacea

bucăți din mine se desfac de pe ram,

sunt același om care a murit

și acum o toamnă,

doi corbi îmi scot rând pe rând

umbrele…

 …

 …