enigmă sub şenila timpului

din colbul sufletelor de cruce

aripile vântului frământă verde-albastrul altui lemn

însângerate cuibare se desfac

aduceri aminte

zadarnic îmi mişc oasele în ritmul tic-tacului…

perpetuu provensal

amprenta ridicată din sfera altor vieţi

înviază în amiaza însângeratului râu de cioburi sărate

nu e vreme de amurg

în literele inscripţionate pe trupul lui Isus

în surghiun…

din toamna poetului, Ioan Grigoraş

m-am aşezat la risc în toamna lui

nebună-i răscolesc rugina-n stări

nisipul cald turnat pe frunte şui

zenitu-i  veşnic lăcrimând cântări

în gheara amorţirii plâng lumini

când se topesc ruinele-n apusuri

noi rătăcim în valuri clandestini

murind iubiri brumate de abisuri

m-am întrecut in curgere uscată

să-mi răstignesc obrazu-n sete…

ce lumi de gheaţă-n calendare îşi pun izvoarele să curgă

şi ce tăceri rătăcitoare lacrimi în val timp or să ducă

simţit-am drumu-n veri ruine cu vârsta-n ochi un colb sărat

şi cine aduna-va-n lume cioburi din sufletu-mi  cântat

mi-e zâmbetul pustiu de verde în ramă stea necunoscută

în rug al serii sens ce vede cum  viaţa-i cauză pierdută

de vor mai fi iubiri albastre care să-mi mângâie simţirea

pe destrămate punţi  de…

chiar de ploile s-au dat

de se-apleacă zboru-n mine

sa mă scrijelesc îmi vine

c-o lamă de toamnă sură

până-n inimă de ură

că s-au  tras şi rău m-or ţine

albu-n plete  colbu-n vine

pe sub ochi cearcăne fine

cresc şi mă pătrund ruine

curg în strigăte roite

către astrele rotite

spre a nopţii trenă lungă

când sub lună lupii plângă

de gând rău şi de…

joc  trist

ochi la lună ochi la soare

e distanţa dintre noi

te cuprind ca de-o uitare

unde nu mai suntem doi

pas în pas cenuşă-n floare

prin gȃnd noi tăcuţi şi goi

te aştept ca de-o…

femeile anotimpurilor mele

femeile din trupul meu

sunt…

Dintr-o antică formă, transcendentă în timp…

Găsindu-mă în locul cu poalele reci

de-un secol,

îndesându-mi în oase cobaltul,…

pulberea vie a urmelor mărunte

fragmentat în zboruri nevăzute

timpul se pierde…

vis cu patru picioare

în spinarea statuiei care mă naşte…

în goana lutului

întunericul strănută

face-ţi linişte între priviri

citesc cu uimire din memoria pământului

să trec prin porţile…

crucea care mă sapă

plâng însângerările coastelor care mă strâng

niciodată nu am fost mai aproape de mine

şi de timpul vânat de valurile singurătăţii

îmi întorc truda umerilor

peste…

sinele plecării

veşnicia prelinsă-n iubire

îmi detronează lumina

prin care văd alb-negru

până când voi călca

pe fiecare secundă în…

gândurile stăpânesc zborul lor



prin dimensiuni obscure

deplâng visele-ntrerupte

de valurile apelor

sau …

Îmi găsiţi mormântul sub cenuşa lunii,

aripile-ntoarse în suspin de nai,

primii paşi şi spuma ce râvnit-au unii

să le risipească, pe drumuri de Rai.



Dezlegaţi-mi ora de rănile palmei!

Pământul mă d…

amprenta albă

dacă-mi trec degetele

în naşterea silabelor

chipul modelat

netezeşte calea spre rai şi apă

milioane…

Când ochiu-mi suie dealul şi talpa vieţii zace,

ca scoica dezlipită de carnea sa la mal,

din văile tăcerii, se-nfing în mine ace

şi mă azvâr în lama celui mai dur pumnal.

Să nu prind răsărit, nici pasul vindecării,

cu visele pe frunte, albastru să mi-ajungă.

Puhoaie de ecouri, la marginea uitării,

duc gândul meu prea plin de o tăcere lungă.

Sărac, dar visător...mă risipesc secunde.

Făptura-ngenuncheată din vina unui nor,

ca…

E gândul nins de-o palmă, un gol de început,

prin cercurile toate, în lung ecou de lut.

E mistic si intact altarul unei frunze,

la jugul stării mele, chenarele obtuze.



Sub vraja umbrei -vale, bolnavele frunzare

se-ntrec extaziate, ca timpu-n secundare.

La un comând se pleacă un secol de-aşteptare

înlăcrimând pustia eternelor hotare.



E-al Slovei sclav de moarte cromatica mirare

de-nsingurare-n săbii... ogivă…