enigmă sub şenila timpului

[LUMINITA SCOTNOTIS]

enigmă sub şenila timpului

 

din colbul sufletelor de cruce

aripile vântului frământă verde-albastrul altui lemn

însângerate cuibare se desfac

aduceri aminte

zadarnic îmi mişc oasele în ritmul tic-tacului asurzitor

precum surâsul pietrei în apă

mâinile stoarse de seva crudă

se încâlcesc în eşuate revolte

pentru a-şi strămuta străzile din ochiul oval

în mişcări libere dictate de infinit

 

 pe un peron de albe zboruri

neclintite amăgiri  îşi aşteaptă veacul

 

în (ne)voinţă se-ncape tot dispreţul făpturii

 

toţi mugurii eului

sunt socotiţi a fi roadă

întrupări ridicate din rădăcinile începuturilor

în desăvârşirea fosforescentelor treziri

golul lăsat în torţa secretă a pieirii

 

 distanţa spartă de braţul pietruit al malului

şi enigma troienită de freamătul multor valuri

mă încap în culorile pale ale devenirii

spic şi bob de lumină în aceeaşi  umbră

[gina zaharia]

labirintul boabelor de suflet, apoi zidurile credinței și... din toate acestea, poezia ta puternic metaforizată...

cu prețuire,

gina

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Elena, tu esti pentru mine o picatura de cer si ma simt norocoasa ca te stiu! cu iubire

[Elena Mititelu]

Sub şenila timpului se ascund multe enigme... o parte au fost îmbrăcate minunat cu metafore culese din mugurii eului tău! Am citit cu mare plăcere şi mi-am amintit vremea când, sub şenila timpului,  eram împreună... 

Cu mare drag, Elena

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc, da Coza, pentru aplecarea atenta asupra textului meu si ca place!

Vasy, deasemenea...multumesc! iubire

[Ion Lazăr da Coza]

secreta > secretă

Să spun îmi place, e prea puţin; să exemplific, aş profana...

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Ce metafore puternice... Frumos, Luminiţa!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc Gerra!cu iubire

[chindea maria elena]

Fără verticala luminii ce-o creştem în noi - nu existăm! Muguri înmugurind veşnicia luminii! Superb Luminiţa! Cu drag, Gerra

[LUMINITA SCOTNOTIS]

iti multumesc, Sofy! cu iubire

[Sofia Sincă]

Poemul este profund, însă inteligent şi vrednic de studiat. O zbatere veşnică după lumină, în caruselul existenţei. Plecând cu lumină, tot se trece prin labirinturile ce umplu pragurile, cu gri. Însă intervine optimismul care rodeşte alţi muguri... Apoi,
''mă încap în culorile pale ale devenirii
spic şi bob de lumină în aceeaşi umbră''

Deosebită admiraţie pentru gândul tău idealist, Sofy!